Cartile au suflet, iar sufletul e o carte!

 

Sînt foarte fericită de fiecare dată cînd cineva îmi încredințează gîndurile lui, trăirile și, într-un final, o parte din sufletul lui. Asta se întîmplă de fiecare dată cînd oamenii dpresc să scrie pe blogul meu și să spună povestea lor de prietenie cu cărțile. Astăzi, îi multumesc Andreei Neaună, o prietenă virtuală, cu care împărtășesc aceeași pasiune, cărțile. Multumesc!

Cărțile au suflet, iar sufletul e o carte!

Un text de Andreea Neaună

carti nnnDa…se vede bine, cărțile au suflet, au viață, au aripi și știu să și zboare. Cărțile sunt pline de frumos. Și da, sufletul meu e o carte nemuritoare, zi de zi în întregire. Cu fiecare clipă tot mai veselă, mai colorată și încântătoare.

Iubesc cărțile la fel de mult cum mă iubesc pe mine. Sunt universul meu magic în care evadez zilnic, cel puțin pentru două sau trei ore, timp ce îngheață și mă duce spre alte lumi.

Să nu credeți că mama mi-a citit continuu în toate cele nouă luni cât am făcut parte din ea din punct de vedre fizic. Știu doar că în acea perioadă, cât și în următoarele luni, tot nouă, cât am stat împreună, îmi povestea mult. Vobea neîncetat, de dimineață, până noaptea târziu. Îmi descria cu arta specifică mamelor fiecare operațiunea care o desfășura, sau îmi vorbea pur și simplu mie, mă întreba ce fac, cum mă simt și tot așa.

books 2A urmat apoi o altă perioadă, în alt spațiu, alături de alte ființe. Perioada cărților de povești, cu coperți frumoase ca universul copilăriei, compuse din toate clipele petrecute la țară alături de bunicii mei.

Până am învățat să merg, să delimitez spații și zone am fost sub magia cuvintelelor buncii, care avea cu mine zilnic conversații interminabile, care la prima vedere părea a fi un monolog, însă în adânc cultiva semințele plăcerii pentru cunoaștere, pentru lectură.

Îmi descria cum e zăpada, ce textură are, ce miros are aerul, ce gust are viața și cum e cerul. Făcea asta în fiecare dimineață când mă plimba până pe deal și înapoi. Zi de zi cu alte și alte magii.

Când am mai crescut, am fost preluată de lumea fantastică a cuvintelor bunicului. Savuram fiecare cuvânt de pe buzele lui de parcă era cea mai așteptată porție de dulce. În lumea lui, chiar și plimbatul cu căruța devenea o scenă ruptă din basme.

Atât îmi amintesc. Că fiecare zi era pentru mine o altă carte, plină de zeci de povești, de personaje, de peripeții,de întâmplări ce mă țineau în suspans, cu sufletul la gură, plină de emoții.

Anii s-au scurs, iar lumea minunată a copilăriei a fost înlocuită cu miile de pagini cu miros propriu, cun textură și alcătuire unică, ce s-au așezat rând pe rând, cuminți, în mine, în cartea din sufletul meu.

Emoțiile din copilărie au crescut și ele odată cu mine și au devenit din ce în ce mai intense, mai pline, mai complexe.

Însă nu suficient de complete ca să indice punctul culminant sau senzația de saturație.

Sunt sigură că sunt milioane de ființe care trăiesc, prelungindu-și chiar viața cu fiecare carte citită.

Iubesc să citesc. Iubesc cărțile și fiecare rând din ele. Fiecare cuvânt și fiecare semn de punctuație.

Cu fiecare carte zbor spre alte tărâmuri. Cu fiecare carte, vizitez alte lumi. Și mereu la contactul cu ele rămân cu gura căscată, ca în copilărie.

carti cCu fiecare tărâm cunoscut, conștientizez că sunt atâtea lumi pe care le mai am de descoperit, că universul acesta e atât de minunat și complex, că o viața de om e doar un crâmpei din multitudinea de lumi. Și nu este de ajuns pentru mine. Însă cu fiecare lume nou descoperită mă prelungesc și cred că o să trăiesc mai mult.

Însă deși sunt atâtea și mai am de descoperit o multitudine de astfel de apații știu că în suflet e loc pentru toate.

Să citesc, să descopăr, să cercetez, să explorez fiecare lume cu frumusețile ei și fiecare cu toate paginile, să vreau să cunosc zi de zi și alte spații, nu o văd ca pe o dependență, care odată cu trecerea timpului te obligă să mărești doza, dacă vrei să simți plăcerea. Deși doza de cărți se mărește odaă cu scurgea anilor din vișa mea.

O văd însă ca pe o dorință de evoluție. O nevoie, o sete de cunoaștere. O necesitate, un lucru firesc pe care ar fi bine să-l conțină fiecare.

E ca apa, ca aerul. Fără ele am muri.

The SelbyLa fel e și cu cărțile. Fără cărți ni s-ar usca sufletul. Căci se știe că atunci când două bucăți din univers e întâlnesc fiecare dăruiește ceva. Cărțile ne dăruiesc cunoaștere, înțelepciune, energie, vitalitate, chef de viață, bucurie, frumos, iar noi prin atenția ce le-o oferim, prin faptul că le alegem și le ținem în mâini, că trăim mii de emoții, că vibrăm cu fiecare rând și le transmitem asta, că le închidem cu bucurie și împlinire și poate pe unele dintre ele le îmbrățișăm, le dăruim recunoștință și astfel le dăm o parte din noi, ca să trăiască veșnic. Le dăruim eternitate, să existe dincolo de timp.

Însă veți zice, cum putem face asta, căci noi nu suntem eterni. Simplu. De acolo din suflet. El este!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!