Ai avut in adolescenta, in tineretea ta o carte de capatii care simti ca te-a schimbat si pe care ar trebui sa o citeasca oricine?
Florin Busuioc: “ Maestrul si Margareta” a lui Bulgakov e cartea mea preferata ca sa zic asa, dar am o alta poveste legata de o carte pe care am citit-o cind aveam vreo 15 ani si din care n-am inteles atunci mai nimic. “Procesul” lui Kafka, la ea ma refer. N-am inteles mare lucru cind am citit-o 
prima data. Mai tirziu, m-am dus in armata si dupa 1 an si jumatate, dupa ce m-am liberat, tin minte foarte clar ca am venit pe la ora 5 dupa-masa in Hunedoara – parca asa ajungea trenul – si de pe la ora 20.00 – dupa ce am vorbit cu ei mei, am mincat, am mai stat la povesti putin – m-am incuiat in camera si pina la dimineata am citit “Procesul” lui Kafka. Am simtit nevoia sa recitesc cartea asta. Senzatia pe care mi-o lasase la 15 ani cind am citit-o prima data acum imi rezona foarte tare si abia cum intelegeam exact, foarte clar, tot ce se intimpla in ea si ce se intimpla in general cu noi. Pentru ca de-aia mi se pare extraordinara cartea: nu are tara, nu are timp, are doar situatia in care se afla omenirea perpetuu, omul de rind al omenirii.
