Castigatorul unui exemplar din VINA a crezut ca vreau sa-i ofer Biblia

Dacă te prind citind, VINA-ți aparține!

Câștigătorul celui de-al treilea exemplar din “VINA” a crezut ca vreau să-i ofer Biblia

IMG-20150609-WA0002Pe Alexandru l-am prins citind în parcul Grădina Icoanei, cel în care chiuleam (rar) în timpul liceului și care îmi trezește chiar și acum, la atâția ani distanță, nostalgii.

Când m-am apropiat de el și am început să-i vorbesc, Alexandru s-a uitat cu neîncredere la mine, puțin deranjat. Am început prin a-i spune că vreau să-i dăruiesc o carte, că am o campanie de promovare a cititului și că dacă l-am prins citind, îl premiez. Asta pentru a-i alunga cât mai repede neliniștile de pe chip. N-am reușit decât să-i amplific și mai tare starea de disconfort. La câteva secunde după ce am scos cartea „Vina”, am aflat și de ce.

–          Am crezut că o să scoateți de acolo Biblia, a venit explicația lui, urmată și de ușurarea că nu a fost așa.

Și cu toate că nu am scos Biblia, Alexandru tot avea impresia că vreau să-i vând ceva sau, în cel mai bun caz, să-i vâr ceva pe gât. Chiar și când i-am zis ca vreau doar să-i ofer ceva, fără a-i cere altceva la schimb, tot nu a părut să fie convins.  S-a scuzat că nu-mi poate oferi feed-back rapid la carte pentru că nu are timp și că e prins cu niște lecturi, examene urgente. I-am zis că nici măcar de asta nu este nevoie!

–          E o carte cu finanțare proprie?, a continuat el să mă chestioneze.

–          Nu. Este o carte apărută la editura Trei. O editură mare, cred că ați auzit de ea.

–          Da, sigur, cum să nu. Am crezut că e o carte pe care v-ați tipărit-o singură undeva.

–          Nu!, am spus eu, crezând că i-am îndepărtat și această suspiciune.

20150608_191716 elLa final, când l-am întrebat însă dacă îmi dă voie să facem o fotografie împreună și-a zis că, în sfârșit, m-a prins.

–          Ar fi trebuit să-mi spuneți lucrul acesta la început!, a zis el hotărât.

–          Nu e obligatoriu să vreți. Era doar o întrebare. Nicidecum o condiție!, am zâmbit eu din nou bătând, pentru liniștea lui, în retragere, de teamă să nu-l sperii din nou!

–          Eiii, n-am zis neaparat că nu vreau, dar cred că ar fi trebuit să-mi spuneți de la început!, s-a ținut el pe poziție.

–          Dacă poza ar fi condiționat dăruirea cărții, atunci, cu siguranță, cu asta aș fi început. Dar nu este așa. Facem poza doar dacă vreți, dacă vă simțiți confortabil.

–          Da’ ce faceți cu ea?, m-a chestionat el.

–          O voi folosi pe blog. Dacă aveți cont pe Facebook puteți să vedeți acolo întreaga campanie despre care v-am vorbit!

–          N-am Facebook, Slavă Domnului!, s-a felicitat Alexandru!

Și uite așa am dat și cea de-a treia carte din cele 10 oferite în dar de editura Trei.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!