Cum a devenit Despina, o fetiţă de un an şi cinci luni, personaj într-o carte de poveşti pentru copii – de Cristian Fierbinteanu – Mediafax
Articol preluat de pe gandul.info, prin amabilitatea colegilor de acolo (http://www.gandul.info/magazin/cum-a-devenit-despina-o-fetita-de-un-an-si-cinci-luni-personaj-intr-o-carte-de-povesti-pentru-copii-11761343/)
O mămică din Bucureşti, Eugenia Glăvan, şi-a realizat un vis: a scris şi publicat o carte de poveşti în care personajul principal este chiar fetiţa ei, Despina. Cartea se numeşte “Tiptil, Crăciunul se apropie”, a apărut la Editura Vellant şi poate fi cumpărată de la librăriile Cărtureşti, Humanitas şi CBL.
Gina, aşa cum îi spun cei apropiaţi, este o mămică la fel ca alte mii de mămici din lumea asta. O femeie obişnuită, cu serviciu, este referent de specialitate într-una dintre cele mai importante instituţii din România, cu griji, cu bucurii, cu planuri şi cu speranţe. La fel ca orice mămică, ea îşi doreşte tot binele din lume pentru copilul ei. Dar, spre deosebire de alte mămici, Eugenia Glăvan a vrut să facă ceva special. Şi nu numai că a vrut, ci s-a pus pe treabă şi, în cele din urmă a reuşit: a scris şi a publicat o carte foarte frumoasă pentru fiica ei, Despina, care acum are un an şi cinci luni.
“Am început să scriu în noiembrie 2011, imediat ce mi-am dat seama că voi avea un pui, şi am terminat cele nouă poveşti prin februarie 2012”, spune Gina, arătând, cu un pic de mândrie sinceră şi sănătoasă, spre cartea la care a muncit. “Tiptil, Crăciunul se apropie” este despre aventurile micilor vieţuitoare din pădurea de peste deal, ariciul Zbârlici, veveriţa Zizi, pisica Miaunica, şoriceii Cranţ şi Ronţ şi despre multe alte animăluţe, care se pregătesc de iarnă. Iar personajul principal este, bineînţeles, Despina. “Personajul Despina a apărut în momentul când am aflat că voi avea o fetiţă. Mereu mi-am zis că dacă voi avea o fetiţă, o va chema Despina”, se confesează autoarea.
O adevărată aventură a fost găsirea de fonduri. Gina povesteşte cu seriozitatea cu care un maratonist îşi relatează, în detaliu, cursa de 42 de kilometri, că şi-a pus la bătaie toate economiile. Şi-a dat seama însă că nu este suficient şi că dacă vrea ca, într-un final, cartea să apară şi să arate cum îşi doreşte ea, trebuie să investească mai mult. A avut însă noroc: sora şi cumnatul ei, părinţii Adelei şi Almei, fetiţele cărora, alături de Despina, le este dedicată cartea, au fost entuziasmaţi de idee şi au contribuit esenţial.
Gina şi-a dorit o carte mare, frumoasă, plină de desene, în care textul să poată fi uşor de citit. A căutat un ilustrator talentat, care să redea atmosfera poveştilor şi culoarea personajelor. A căutat un designer care să facă din texte şi din desene “o carte frumoasă, plină cu dragoste şi căldură, o carte de suflet, de familie, pe care în fiecare an, de Sărbatori, să o iei cu grijă din raft şi să o citeşti ghemuit în păturică, sau la gura sobei”.
“Partea cu scrisul a fost cea mai simplă, până la final urmând un drum lung şi o muncă migăloasă, pe care, sincer, la început nu mi le-am închipuit. Următorul pas a fost să găsesc ilustratorul, care să dea viaţă personajelor. În timp ce scriam vedeam în faţa ochilor fiecare detaliu: părul roşu şi rebel al Despinei, ochii ei albaştri şi visători, hăinuţa în carouri a aricelului Picătura, soricuţii stând în jurul tortului de brânză. Deci trebuia să găsesc persoana care să înţeleagă ce gândesc. Pictoriţa Irina Abaza a citit mai întâi poveştile, apoi m-a ascultat şi mi-a desenat câteva dintre personaje, aşa cum şi le-a imaginat ea. Erau perfecte! Erau eroii mei! Aşa a început colaborarea noastră şi cred că rezultatul este spectaculos”, spune Gina.
Personajele sunt inspirate de copii din jurul ei: “Fiecare personaj este inspirat de cineva: bunul şi înţeleptul aricel Picătură este inspirat de Adela, nepoata mea cea mare, care este cel mai cumpătat, mai grijuliu şi mai blând copil pe care-l ştiu. Neastâmpăratul şi curiosul raton Găluscă este inspirat de nepoata mea cea mică, Alma, iar Despina e inspirată de fetiţa mea, pe care aşa mi-am închipuit-o când scriam şi când încă nu se născuse: bună, curioasă, neastâmpărată, inteligentă, foarte frumoasă şi cu ochi mari, albaştri…… chiar dacă nu prea avea de unde să moştenească culoarea. Dar uite că magia s-a întâmplat şi aşa îi are!”
Gina povesteşte că, până să apară Despina, ea era o femeie obişnuită, care mergea în vacanţe, se vedea cu prietenii, petrecea Crăciunuri în familie, îşi privea cu drag nepoatele şi se gândea că viaţa ei este perfectă, că nu-i mai trebuie nimic pentru că este un om împlinit. Auzise, ca toţi ceilalţi, de la alte mame, ce lucru minunat este să fii părinte, ce legătură unică, indestructibilă, este între o mamă şi copilul ei, cum din momentul în care ai un copil începi să te întrebi ce ai făcut până atunci, cum ai putut exista fără el, care a fost rostul tău pe lume…..auzise toate astea şi multe alte “clişee”.
“Ce va pot spune cu mâna pe inimă este că toate clişeele despre copii sunt adevărate”, spune Gina, râzând cu poftă, şi adaugă: ”Copiii te metamorfozează, nu ştiu dacă ei sunt atât de dependenţi de noi pe cât devenim noi de ei”.
Ea dă însă asigurări că poţi avea o viaţă creativă şi puternică chiar în timp ce ai grijă de un copil: “A avea un copil e un miracol. Pentru mine una, aşa a fost. Am intrat într-o lume minunată şi mi-au crescut aripi. Am realizat în doi ani cât nu am realizat în 37. Mi-am descoperit o altă latură, creatoare, puternică, plină de iniţiativă. Am avut curajul să pornesc pe un nou drum şi am reuşit. Fiecare copil vine pe lume cu un îngeraş al lui, care-şi apleacă privirea şi spre mamă”, spune Gina, cu vocea tremurând uşor de emoţie.
Scrisul poveştilor se dovedeşte o plăcere, în condiţiile în care contextul este clar: “După ce am aflat că voi fi mamă, am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la copilul meu. Oare cum va fi, ce poveşti îi voi citi, cum ne vom juca împreună? Îmi închipuiam cum îmi ţin fetiţa în braţe şi-i citesc dintr-o carte minunată, ea stând şi ascultându-mă fascinată. Atunci m-am gândit că aş vrea să-i citesc nu doar nişte simple poveşti, ci unele care să-i capteze atenţia, să-i stimuleze imaginaţia şi inteligenţa, să o înveţe lucruri bune, dar care să păstreze în acelaşi timp magia întâmplărilor. În momentul ăla am deschis calculatorul şi am început să scriu. Cuvintele au venit uşor, de la sine, că şi cum cineva mi le-ar fi şoptit. Primii mei ascultători şi critici au fost nepoatele mele, Adela şi Alma. După ce a ascultat poveştile mele, a doua zi de dimineaţă Adela s-a trezit şi i-a zis Dianei, sora mea: «Mami, azi noapte am visat elefanţi de zapadă, să-mi mai citeşti poveştile Ginei»”.
La sfârşitul verii acestui an, textele şi ilustraţiile au devenit, împreună, cartea mult visată, datorită Anei Breiner şi lui Iulian Hamza, vărul Ginei, care s-au ocupat de grafică. Atunci a venit momentul găsirii unei edituri dispuse să publice volumul şi să îl promoveze. Cei de la Vellant s-au arătat încântaţi şi astfel, cartea a ajuns să poată fi cumpărată pentru toţi copiii, mici, precum Despina, dar şi pentru cei mari.
Lansarea a avut loc sâmbătă, la Cărtureşti. Eugenia Glăvan a invitat o droaie de copii şi părinţi, iar actriţa Carmen Palcu Adam, de la Teatrul “Ion Creangă”, le-a citit celor mici una dintre poveşti, le-a interpretat personajele şi s-a împrietenit cu ei, spre încântarea părinţilor, care, bineînţeles, au filmat şi au fotografiat de zor. La final, Gina a dat zeci de autografe şi dedicaţii.
“Sâmbătă, un băieţel tare simpatic şi dulce, a venit la mine cu o altă carte, luată din librărie, nu cartea mea, rugându-mă să-i dau autograf. Mi-a explicat amuzată mămica lui, prietenă de-a mea, ca Ştefănuţ crezuse că eu scrisesem toate cărţile din librărie, aşa că voia autograf şi pe cărticica lui cu gâze. Cred cu o urare mai bună nici că ar fi putut să-mi facă cineva, chiar dacă indirect! Îmi doresc să ajung să scriu cărţi, cât să umplu singură o librărie întreagă şi, uite aşa, să-mi deschid şi propria-mi librărie!”, încheie, veselă, Eugenia Glăvan.
