Despre literatura americana

Zilele trecute am fost foarte bucuroasa sa aflu ca un prieten de-al unei prietene, pe care eu nu-l cunosc, dar care este si el mare iubitor de lectura, doreste sa scrie pe blogul meu. Nimic care sa ma bucure mai mult pentru ca asta inseamna ca blogul carticusuflet.ro si-a atins scopul. Ii multumesc pe aceasta cale lui Calin Prodea pentru gestul lui de a-mi incredinta acest text si pentru parerile lui legate de scriitorii americani. Chiar daca in unele momente nu i-am impartasit parerile, ma bucur intotdeauna de opiniile altor oameni, de viziunile lor, incercind mereu sa invat din fiecare cite ceva.

Generalizare. Stereotipizare. Sablonizare. Toate sunt sinonime si reprezinta felul in care majoritatea are tendinta de a incadra lucrurile intr-o tipologie. Sau poate doar eu fac asta. Cred ca ne reprezinta, este in natura omului sa se arate retincent la anumite necunoscute.

In cazul de fata, literatura Nord Americana. Eu sunt un exemplu perfect in acest sens. Pana la un punct am subestimat acest tip de literatura, pe care am considerat-o… sau mai bine spus, nu am considerat-o in niciun fel.

Am avut o perioada in care eram foarte pornit impotriva literaturii Nord Americane. Aveam o parere, slab formata, bazata pe generalizare. Consideram ca in afara de un Salinger, un Fitzgerald si un Hemingway, americanii n-au avut mari scriitori si mereu ma miram in ce fel este suprapromovata literatura lor. La fel, nici nu aveam curajul sau curiozitatea de a incerca ceva mai mult, in afara de ce scrisesera cei 3 enumerati mai sus (care de altfel, nu trebuie ratati, reprezentand autori de baza ai oricarui book worm).

joia-dulce_1_fullsizeInsa intr-o zi, ceva s-a schimbat. Am primit cadou o carte ciudata. Se numea “Joia dulce”, scrisa de John Steinbeck. Cadoul a venit de la cativa prieteni si am pornit cu reticenta spre a o citi. Ma gandeam ca urarile de pe prima pagina aveau cu siguranta o mai mare valoare literara decat ceea ce probabil urma sa descopar intre paginile cartii… Cat de mult m-am inselat…

Si astfel, cu prejudecatile deja formate, m-am apucat sa o citesc. Dupa 5 zile, cautam prin librarii alte carti scrise de Steinbeck. (Cu vreo 2, 3 exceptii aproape am terminat bibliografia sa).

Cartea nu este o capodopera, insa este scrisa intr-un stil atat de sincer si de curat, incat nu am putut sa o las din mana. Cuvintele, sub stricta indrumare a lui Steinbeck, prind culoare pe paginile albe. Povestile din romanele lui te poarta intr-o SUA a anilor 50-60, o SUA la inceput de drum, la inceput de mare imperiu mondial, o SUA cu oameni care isi cauta o identitate si un scop in viata. “Joia dulce” nu este nici pe departe una dintre cele mai bune carti scrise de Steinbeck. La naiba, nu cred ca prinde nici macar top 5, insa este, cum imi place sa spun, o carte usoara fara sa fie proasta. Este sincera si iti lasa, precum spune si titlul, un gust dulce. La mine prinde top 5.

Incercati sa descoperiti SUA prin ochii lui Steinbeck. Este unul dintre cei mai sinceri si frumosi scriitori americani, iar cele doua mari carti de capatai ale literaturii americane, scrise de acesta, “Fructele Maniei”, pentru care a primit premiul Pulitzer si “La rasarit de Eden”, cartea care l-a definit ca scriitor, sunt doua capodopere. Le-am citit in engleza si credeti-ma, merita.

Daca vreti sa descoperiti SUA literara, lasati-l pe Fitzgerald cu a lui “Blandete a noptii” (deosebit de plictisitoare) sau “Marele Gatsby” (daca vedeti filmul dupa lectura, o sa va placa mai mult cartea), lasati-l si pe Hemingway cu “Adio arme” (jur ca-mi venea sa rup cartea in doua, la final) si incepeti cu Steinbeck. Nu pentru ca a primit premiul Pulitzer, nu pentru ca este castigator al premiului Nobel, ci pentru ca o sa va faca sa va bucurati de viata. Lectura lui este precum o dimineata insorita in care pur si simplu va treziti binedispusi fara sa aveti un motiv anume.

Iar dupa Steinbeck, va rog sa incercati un William Faulkner, un Philip Roth. Un Jack Kerouac sau un William Burroughs, reprezentanti de seama ai generatiei beat. Un Chuck Palahniuk (cartea Fight Club este chiar mai PhilipRoth_TheGhostWriterbuna decat filmul, iar pentru restul bibliografiei va trebuie un stomac tare) sau un alt contemporan, premiat pentru debut, Joshua Ferris.

Cititi-o pe Toni Morrison, prima scriitoare de culoare laureata a premiului Nobel. Incercati o carte a lui Saul Bellow. Cititi literatura Nord Americana, cititi autori premiati cu Nobel, Goncourt, Pulitzer, Booker awards. Imi place sa spun ca orice carte e mai buna decat nicio carte. Dar daca aceea carte este si buna…

O carte te ajuta sa te dezvolti intelectual, sa-ti formezi un vocabular, sa-ti dezgheti imaginatia, sa descoperi lumi noi, sa te transpui in povesti si te invata sa empatizezi. Iar atunci cand acea carte este chiar buna, acest lucru se intampla intreit.

Asa ca, cititi literatura Nord Americana! It’s worth it!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!