Ieri seara, la Librăria Bastilia,
Despre cărți, frumusețea vieții, literatură și bucurie la Cafeneaua lui Alex. Ștefănescu
Am scris multe follow-up-uri la viața mea pentru diverse emisiuni, evenimente, dar de fiecare data m-am simțit datoare să păstrez un echilibru cît mai bun între ceea ce simțeam eu și ceea ce era important să redau, cu alte cuvinte să fiu cît mai obiectivă posibil și să diminuez la minimum subiectivitatea. De multe ori am fost nevoită să-mi înfrînez înflăcărarea, chiar și atunci cînd ceva mi-a plăcut la nebunie, încercînd, pe cît posibil să reduc cît mai mult entuziasmul.
Acum însă, cînd am blogul meu și scriu doar despre ceea ce vreau, cînd vreau, și cum vreau, situația e cu totul alta. (Vorba lui Gigi Ghinea, invitată aseară la evenimentul despre care vreau să scriu, atunci cînd nu iei nici un ban de la nimeni pentru ceea ce faci, cînd nu te cumpără nimeni cu nimic și tot ceea ce faci vine doar din bucuria ta, ei bine, atunci simți că ai toată libertatea din lume să fii tu însuți, natural, sincer, fără teama că vei fi judecat). Ei bine, acum cînd nu am nici o presiune asupra mea și abordez un subiect atît de drag mie, cărțile, simt că nimic nu mă împiedică să dau drumul emoțiilor, sentimentelor și trăirilor și să povestesc lucrurile din perspectiva și în lumina în care le văd eu.
Deși mi-am propus să vorbesc despre cărți și întîlnirea prilejuită de librăria Bastilia, editura All și invitații acestei seri (scriitorul Alex.Ștefănescu, Viorel Zaicu, directorul editorial al editurii All, psihologul Gigi Ghinea, actrița Anca Bejenaru, scriitorul Vlad A. Popescu), simt totuși că voi vorbi mai mult despre o stare. Starea de bine în care m-am simțit învăluită aseară mai bine de două ore, înconjurată de oameni frumoși, sinceri, deschiși, buni, plini de umor și bunăvoință. Dacă de cele mai multe ori mi se spune că sînt naivă și văd binele chiar și acolo unde el nu există, ei bine, îmi permit să spun, că aseară nu m-am simțit deloc în minoritate. Am fost în ton cu toți cei prezenți acolo, începînd de la invitații serii, continuînd cu dragile Iulia Burtea și Ana Androne de la editura ALL, și terminînd cu cei prezenți la eveniment.
Aseara s-a vorbit despre cît de frumoasă este viața și despre cît de de simplu ar fi să fim fericiți dacă ne-am îndrepta mai mult atenția asupra lucrurilor care conteaza, asupra acelor lucruri care aduc bucuria cea mai simplă, dar totodată singura care ne implineste. Am fi mult mai fericiți dacă ne-am canaliza energia în direcția aceasta și dacă am avea ochi să vedem frumusețea din jurul nostru. E doar o alegere să fim fericiți, a spus psihologul Gigi Ghinea și de cel puțin două ori în timpul serii i s-a făcut pielea de găină de bucurie și încîntare că poate fi sinceră și deschisă, că se poate adresa deschis unui public prietenos. S-a vorbit despre simplitate, cea mai la îndemînă cale de a vedea și judeca lucrurile, despre acea simplitate care ne face să ne redescoperim pe noi după ce înlăturăm, rînd pe rînd, straturile cu care ne-am acoperit.
S-a vorbit despre felul în care am uitat să ne bucurăm, despre faptul că am uitat de inimă, am uitat de copilul din noi. Si în timp ce ascultam lucrurile acestea, m-am transpus pentru cîteva secunde pe covorașul de yoga, strînsă involuntar în poziția fetusului, poziția unde uneori ma retrag, fie doar mental atunci cînd mă simt coplesită de prea multe gînduri și probleme.
Frumusețea e un mod de a vedea lumea, a fost una dintre ideile cu care scriitorul Alex Stefănescu și-a punctat pe alocuri discursul plin de umor. Vocația bucuriei zace în noi, iar noua nu ne rămîne decît să scormonim puțin după ea. Ea este acolo, există. E în stare latentă și așteaptă să i se dea viață. Ca și nouă înșine. Pentru că de fapt, noi nu sîntem nimic în afara ei.
Iar seara de ieri a fost o demonstrație în plus a faptului că poți să aduni laolaltă scriitori, actori, muzicieni, directori de editură și oameni obișnuiți și, fără ca ei să se cunoască între ei, să le dai sentimentul că au participat la o întîlnire de taină în care, fie și doar pentru cîteva ore, și-au trimis sufletele la înaintare.
Iar cele care au făcut posibilă apropierea dintre scriitori și cititorii lor au fost cărțile. Aceste obiecte magice care deseori fac treburile în locul nostru. Pentru că, ce sînt altceva cărțile decît o pledoarie adusă vieții?
N-am spus nimic despre autorul Vlad A. Popescu și cartea sa “Viața face toți banii”, dar o voi face într-o postare separată, imediat după ce voi citi cartea, din care aseara am ascultat o povestire în interpretarea actriței Anca Bejenaru. Am făcut cunoștință cu un umor “altfel” și am rîs și eu laolată cu cei prezenți acolo. Am un umor deficitar (dacă pot spune așa) și mi se întîmplă deseori să rîd atunci cînd nu o face nimeni și să nu rîd exact atunci cînd toată lumea se tăvălește pe jos. Poate tocmai de aceea m-am bucurat să mă simt și eu în rîndul lumii și să chicotesc la unison cu cei prezenți. Mi-a plăcut mult ceea ce am ascultat și abia aștept să intru în povestea cărții. Dar depre asta… cîteva zile mai tîrziu.
