“Insula cartilor”, o insula unde te-ai putea crede fericit

O insulă unde te-ai putea crede fericit

Un text de Daniela Şontică

untitledGeorge Arion este cunoscut mai mult drept autorul captivantelor romane poliţiste al căror erou este Andrei Mladin, atât de îndrăgitul personaj pe numele căruia primea, în plin comunism, felicitări de Sfântul Andrei(!)

G. Arion este însă un autor complet şi complex, care a publicat proză, poezie, dramaturgie, scenarii de film de televiziune, un libret de operă şi, iată, în 2014, minunatul roman „Insula cărţilor” (ed. Crime Scene Press), ceea ce ne dezvăluie un scriitor cu multiple posibilităţi de creativitate. Nu în ultimul rând, G. Arion va rămâne în istoria presei româneşti ca un maestru al interviului, fiind şi directorul Publicaţiilor Flacăra.

insulaDe ce este „Insula cărţilor” atât de minunată încât am ţinut în mod expres să scriu despre ea? În primul rând, nu este o carte poliţistă, ci un roman pur şi simplu. Povestea fascinează pentru orice iubitor al cărţilor, pentru orice cititor împătimit. Mai există în zilele noastre acest tip de om? Cu siguranţă că mai există. Şi pentru ca acesta să nu devină o specie pe cale de dispariţie, şi pentru ca nu cumva generaţiile viitoare să nu mai ştie ce gust are lectura, ce miraj produce ea şi cât de mult îmbogăţeşte, George Arion s-a gândit să facă acest elogiu Cărţii; să rămână posterităţii o mărturie despre frumuseţea lecturii, despre umanismul ce răzbate şi iradiază în tot universul din centrul unui astfel de soare care este omul căutător cu privirea în rândurile cărţii.

Ar fi păcat să povestesc cu de-amănuntul, n-o voi face, voi spune doar atât: este povestea unui bibliotecar, de o bunătate ieşită din comun, un altruist, care nu trăieşte, se pare, decât pentru a citi. Are însă şi el un păcat: cunoaşte atât de bine mii şi mii de tomuri, de autori, de personaje şi vieţi, intrigi şi idei aflate de-a lungul anilor de lectură, încât se uită pe sine. Viaţa sa începe să se surpe şi este în pragul unei crize majore când i se întâmplă „minunea”. Nu, nu este un miracol religios, deşi l-am putea considera oricum, având în vedere miza colosală şi neaşteptată în faţa căreia este pus într-o seară, când un misterios milionar îi propune un fel de pact cu diavolul. Bibliotecarul pensionar care părea că-şi ratase viaţa şi era un învins al destinului în pofida atâtor cărţi citite şi a unui suflet cu calităţi atât de nobile, avea acum şansa de a se slava într-un fel. Va merge pe o insulă unde va trebui să aibă grijă de o imensă bibliotecă, să o pună în ordine. Cum va fi acolo – aflaţi dumneavoastră, abia acolo este supriza!

O să găsiţi în această carte un stil foarte actual de scriere, în care autorul dialoghează cu cititorul, creând bucăţi memorabile în care descrie viaţa dezolantă a personajului în propria casă, alături de o soţie hidoasă prin incultura sa, dar în acelaşi timp, veţi rămâne consternaţi când veţi citi despre bătălia cu cărţi din centrul oraşului la care asistă neputincios tocmai el, iubitorul de cărţi. Multă forţă şi poezie în acel fragment, poate cel mai frumos din întreg romanul.

Dacă se află cineva în căutarea unei liste cu autori şi cărţi mari ale omenirii, atunci a nimerit cartea potrivită pentru aceasta, frumuseţea acestei subtile trimiteri la lectură constând în absenţa oricărui didacticism.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!