Iulian Ioncea: Am primit o “Invitatie la vals“ si am trecut prin mai multe stari emotionale

“Mulți văd ceea ce pari a fi, dar puțini înțeleg ceea ce ești.” Cu aceste cuvinte este populat cover-ul de Facebook al prietenului meu Iulian Ioncea, iar eu cred că acest lucru nu este deloc întîmplător. Textul pe care l-am primit de la Iulian drept răspuns la invitația de a scrie pentru carticusuflet.ro despre o carte care i-a plăcut, m-a făcut să înțeleg că vorbele lui Machiavelli nu sînt puse acolo doar pentru că dau bine, ci pentru că au în ele foarte mult adevăr. Textul lui Iulian mi-a întărit credința potrivit căreia de multe ori impresia pe care ne-o facem despre cineva nu este întotdeauna conformă cu realitatea și asta nu pentru că nu am descifrat noi bine, ci pur și simplu pentru că de prea puține ori oamenii  se lasă descoperiți. Culmea e că uneori țin ascunse chiar părțile lor cele mai bune.

Trebuie să recunosc faptul că textul lui Iulian m-a uimit puțin, m-a luat prin surprindere și m-a făcut să-i descopăr sensibilitatea pe care nu i-o intuisem.  „Sper să-mi păstrez imaginea de arogant și după ce o să citească lumea textul”– a glumit Iulian după ce mi l-a încredințat, dar eu vreau să-l asigur că îl prinde foarte bine această gardă lăsată jos care lasă să se vadă o parte din ce are el mai frumos. Multumesc, Iulian!

Vă invit să citiți un text de Iulian Ioncea  (jurnalist)

“Am primit o „Invitaţie la vals“ şi am trecut prin mai multe stări emoţionale

invitatie la valsAm citit, într-o toamnă călduroasă, cartea „Invitaţie la vals“, de Mihail Drumeş. Mi-a fost recomandată de o tânără foarte dragă mie. Recunosc, nu mă dau în vânt după poveştile siropoase din cărţi sau din filme, mi se pare că sunt făcute pentru fetele care cred în Făt Frumos şi al lui cal alb, dar „Invitaţie la vals“ m-a cucerit de la primele rânduri şi m-a făcut să mă regăsesc în unele pasaje.

Am început să citesc cartea la birou, am stat peste program pentru a ajunge cât mai departe cu lectura şi, odată ajuns acasă, m-am întins în pat şi am citit în continuare. Dacă îmi aduc bine aminte, am adormit în timp ce citeam. M-am trezit a doua zi cu gândul că trebuie să termin cartea, dar aveam treabă la redacţie şi nu m-am putut apropia de tabletă (lucrând în mediul online, prefer cărţile în format electronic). Întors de la birou, m-am reapucat de citit şi nu m-am culcat până nu am terminat cartea. Dar am vorbit destul despre cum a ajuns şi cât a stat cartea în mâinile mele, este timpul să vorbesc puţin şi despre povestea din roman.

„Invitaţie la vals“ este o carte despre un tânăr care are o viaţă dublă: ziua este un elev silitor, iar noaptea amantul perfect. Povestea tânărului este un pic dusă la extrem, ţinând cont că îşi începe această viaţă de gigolo în devenire la o vârstă destul de fragedă, undeva în jur de 13 ani. Orgoliul său nemărginit care îl făcea să atragă alături de el femei trecute de 30 de ani şi înstărite financiar, pe care le abandona apoi fără resentimente, m-a făcut să-mi doresc să termin cartea cât mai repede. Când ajunge la maturitate, personajul principal se îndrăgosteşte de o tânără care devine astfel singura lui iubire adevărată, dar orgoliul îl face să renunţe şi la ea, aceasta fiind cea mai proastă decizie a lui. Din acel moment, viaţa amândurora se schimbă radical, însă nu o să povestesc mai departe ce se întâmplă în carte, cei care au citit-o ştiu deja, iar celor care nu au citit-o le recomand să o facă, pentru că nu vor regreta. O să vă spun însă cum m-am simţit eu când citeam şi o să scriu şi câteva citate care mi s-au părut senzaţionale.

tumblr_nbi206e5Iq1todb51o1_1280Această carte  m-a făcut să trec prin mai multe stări în timp ce o citeam şi să mă înţeleg mai bine pe mine, care am, de asemenea, un orgoliu foarte mare. „Orgoliul meu de învingător nu ţinea de raţiune. Mai mult, îmi dădeam seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale lor […] Adevărul este că nu cucerisem nicio fată. Ele mă cuceriseră pe mine. Nu intram niciodată în vorbă înainte de a observa un zâmbet, o privire, un gest. Totul se petrecea fără luptă, încât victoria mea avea o tristeţe cu care mă împăcam“, spune autorul, care are mare dreptate. Până la urmă, ce este un război pe care îl câştigi de la prima bătălie? Satisfacţia supremă vine abia după ce te-ai luptat până la ultima picătură de sânge pentru a cuceri ceva. Eşti pe deplin mulţumit de rezultat doar atunci când războiul este lung şi se termină cu bine.

Stilul în care este scris romanul este unul sensibil, reuşind în acest fel să atingă coarda sensibilă a oricărei persoane care citeşte „Invitaţie la vals“, deşi mulţi spun că această operă le emoţionează mai degrabă pe fete. Tânăra care mi-a recomandat cartea m-a tot întreabat dacă am plâns în timp ce am citit opera. Unde ar mai fi fost orgoliul meu dacă i-aş fi oferit un răspus?

imagesUIV8P50D„Viaţa te urcă, viaţa te şi coboară“, iar acest lucru este redat foarte bine în carte. Astăzi ai toate femeile la picioare, mâine îţi doreşti doar o femeie, dar aceasta este la fel sau poate chiar mai orgolioasă decât tine şi te face să te transformi în alt om. Mai mult decât atât, îţi dai seama ce ai avut lângă tine abia atunci când pierzi acel ceva.

images2M1G1RQEFinalul romanului este unul dramatic, în care personajul principal este pedepsit, fapt ce m-a făcut să realizez că iubirea ar trebui să fie întotdeauna cea care câştigă războiul cu principiile sau orgoliul…”

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!