Madame Mallory si micul bucatar indian

„Madame Mallory şi micul bucătar indian“ de Richard C.Morais

madame-mallory-micul-208332Gurmandă fiind, iubitoare de India și de cărți, în general, mi-am zis că sînt publicul țintă al bestsellerului lansat aseară la Librăria Humanitas din Cișmigiu: „Madame Mallory şi micul bucătar indian“. Așadar, mi-am luat prietena de-o aripă (și ea mare iubitoare de aventuri culinare și cărți cu parfum indian) și ne-am dus curioase la eveniment. Înainte de a vorbi despre ce-am făcut acolo, vreau să spun încă de la început – de mult voiam s-o fac – că-i apreciez foarte mult pe organizatorii acestor întîlniri. De fiecare dată încercă să facă ceva special pentru evenimentele găzduite acolo, ceea ce nu e întotdeauna ușor. Prezentă la multe dintre evenimentele care mi-au făcut cu ochiul, m-am lăsat sedusă de poveștile autorilor romani și străini invitați să vorbească despre cărțile lor, am învățat de fiecare dată cîte ceva de la invitații care au luat cuvîntul, m-am emoționat la primirea autografelor date chiar pe carte de autorii înșiși, am participat la seri japoneze și iată că…a venit momentul să mă bucur și de  o savuroasă seară indiană.  Și cînd spun savuroasă nu e doar o figură de stil pentru că la sfărșitul serii, librăria a fost invadată pur si simplu de mirosuri de-a dreptul apetisante. (Între noi fie vorba, la început nu am avut nici o intenție să gust, mai ales că știam că mîncărurile indiene sînt foarte condimentate, dar m-am trezit pur și simplu urmînd ca hipnotizată rîndul către gustările special pregătite de restaurantul Taj. Am rugat să nu mi se pună din sosul cel mai picant, dar chiar și așa, mă simțeam asemenea unui balaur capabil să scot flăcări pe nas și pe gură la fiecare respirație. Una peste alta, mi-am învins inhibițiile și am încercat ceva nou – lucru pe care de obicei nu mă încumet să-l fac cu una, cu două).

bunaDar să revin! N-am citit cartea, n-am vazut filmul (cartea va fi ecranizata in filmul „Razboi în bucătărie”), dar am înțeles că ambele reprezință combinația perfectă de eleganță franceză cu mister exotic indian. Tot combinația perfectă mi s-a părut mie a fi și grupul de critici și bloggeri invitați să vorbească despre carte și film. Asta în auzul a zeci de oameni care s-au înghesuit să capteze vorbele lor, să răsfoiască romanul, majoritatea să-l și cumpere, dar toți dornici să audă povești despre amîndouă. (Ăsta este un alt lucru care mă bucură de fiecare dată și care nu încetează să mă umple de o uimire mereu plăcută – parcă nevenindu-mi să cred că atîția tineri, pensionarii, oameni între două vîrste reușesc să se simtă atît de bine împreună.)

Aseara, Andreea Răsuceanu, redactorul acestei cărți, a vorbit despre motivele care fac din  „Madame Mallory şi micul bucătar indian“ un bestseller, despre minunația de a fi capabil sa scrii o carte de succes, o carte a senzațiilor și mirosurilor care-ți învăluie mintea pe măsură ce înaintezi în ea. Criticul de film, d-na Irina Margareta Nistor, ne-a îndemnat să vedem deopotrivă filmul și să citim neaparat și cartea, în orice ordine ne dorim, numai sa le facem și pe una și pe cealaltă, fără însă a avea vreo secundă intenția de a le compara. Pentru că ele sînt foarte diferite una de cealaltă și se completează reciproc cum nu se poate mai bine. Voi asculta sfatul dumneaei și nu voi porni la drum cu ideea (ce-i drept probată de timp și de experiență) potrivit căreia întotdeauna cartea e mai bună decît filmul. Voi începe cu cartea (totuși) și voi încerca să mă bucur de amîndouă ca și cînd ar fi lucruri complet diferite.

Cum, de asemenea, voi fi atentă și la observația Cristinei Bazavan, care a vorbit despre carte dintr-o perspectivă nouă, total diferită de cea a interlocutoarelor sale. Bloggerul cultural a văzut în „Madame Mallory şi micul bucătar indian“  o carte despre mentorat și a vorbit despre un pasaj impresionant în care Madame Mallory decide să-l ajute pe micul indian talentat, să-l sprijine, să-i împărtășească din cunoștințele și experiența ei din umbră, fiind prezentă fără a fi totuși atunci cînd micul indian are nevoie de ajutor și îndrumare.

20140812_184614Bloggerul Andreea Chebac a vorbit aseară despre identitate și despre felul în care micul indian reușește să nu se piardă pe el și să-și pună amprenta asupra tuturor lucrurilor pe care le atinge, cu care intră în contact, remarcînd puterea lui de a transfera asupra felurilor de mîncare pe care le pregătește ca un vrăjitor, propria indentitate.

Mi-au plăcut toți cei care au vorbit, dar cred că cel mai mult m-a impresionat Ana-Maria Caia care a vorbit cu ochii, cu sufletul, cu gesturile ei pline de exuberanță. A adus cu ea o parte din India pe care se vede că o cunoaște, o simte, o iubește. A adus chiar și borcănele cu condimente și ne-a făcut cunostință cu masala, turmericul, cardamomul…

Și uite așa, cu toate cele auzite și văzute aseară puțin mi-a lipsit să nu mă reped asupra cărții și să nu petrec o noapte albă devorînd-o.  Am rezistat însă tentației și am terminat cartea pe care o aveam începută. În seara asta însă nimic nu mă împiedică să mă avînt în ea.

Promit să revin cu un text și după!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!