Noutăţile Grupului Editorial Trei la Salonul Internaţional de Carte BOOKFEST 20 – 24 mai 2015
Vina de Camelia Cavadia
„Greu este să fii bun“. Aşa suna verdictul unui filozof presocratic la care mă încruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, după ce am învăţat de la aceiaşi înţelepţi că „toţi oamenii sunt răi“, dar că „nu trebuie să-i judeci“, numă mai grăbesc cu încruntarea. Doar zâmbesc puţin ofilit, în dulce resemnare.
Cu un astfel de zâmbet – trist, admirativ, îngăduitor şi compătimitor totodată – trebuie întâmpinat (şi fără îndoială iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar eşuat lamentabil. Vinovat inocent şi egofil culpabil. Şi totuşi înseninat, dureros de triumfător în final, după ce altruismul învinge mizantropia, iar dăruirea de sine absolvă vinovăţia. În fond, ce ar fi vina fără ispăşire?
Un roman despre povara fericirii (chiar aşa!) şi chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curată, armonia conjugală, farmecul divin al copilăriei şi nobila condiţie de părinte.
„Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative şi siguranţa rotirii caruselului cu multe şi subtile relaţii psihologice. În plus, îmbucurător prin opţiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism şi etică în răspăr.” – Dan C. Mihăilescu
„De când mă ştiu am vrut să devin scriitoare. PR de meserie, am scris poveştile altora, dar mi-am dat seama că am înăuntrul meu propriile poveşti care aşteaptă să le dau viaţă. Tot ceea ce am făcut pînă acum a roit în jurul cuvintelor. Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap şi am adormit cu altele bâzâindu-mi în ureche. Am hotărât ca e timpul să-mi urmez visul şi să devin ceea ce m-am simţit mereu.” – Camelia Cavadia
America dezgolită de la brâu în jos 2 de Raluca Feher
„Raluca Feher e o rockeriță a scrisului, din cel puțin două motive. Unu: lucrează în publicitate, unde cuvintele scapără și pocnesc din călcâie. Doi: în literatura convențională (și prost) denumită „de călătorie“, blues-ul nu invită la înfierbințirea sângelui, ci la picoteală.
Pe rastelul din care ea îți ia armamentul scrie, cu litere electrice, „Rock’n roll over, Beethoven“. Dacă i-ați citit pățaniile din Argentina, Uruguay și Chile, știți la ce să vă așteptați: ritm de TGV, fraze trepidante și un cocktail afectiv cu o rețetă ușor de transcris și greu de nimerit: ironie, insolență, bravadă, nițică exasperare și credința că poți lua la bord orice pasager fără riscul de a-l pierde de client. Mulțumesc, Raluca Feher. Fiindcă scrii cum scrii, dar și fiindcă ai umblat după vize și pentru mine.“ – Radu Paraschivescu
„Terapie curată. Funcționează și în intimidate și în grup, citită cu voce tare. O recomand cu toată încrederea și fără prescripție medicală. Nu promit că vindecă, dar sigur alină. Are o singură problemă. Provoacă invariabil râsul și, se știe, râsul îngrașă.“ – Andi Moisescu
Gravitaţie de Svetlana Cârstean
E cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean? Există vreun cititor de poezie care n-a citit cărţile părinţilor, iubirii şi singurătăţii din Floarea de menghină? Mai e cineva care nu aşteaptă, deja de ani buni, cea de-a doua carte a Svetlanei, de preferinţă rhomanul, cum se poartă acum, cum ni se cere şi cum sîntem împinşi să facem? Dacă, totuşi, mai e cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean (iar cine o cunoaşte, de obicei o cunoaşte mai bine decît se cunoaşte ea însăşi), cineva care nu i-a citit minunatul volum de debut ce a luat şi a meritat toate premiile literare ale lui 2008, cineva care nu i-a aşteptat rhomanul, ei bine, chiar şi acel cineva, fără prejudecăţi şi aşteptări constrîngătoare, va înţelege apariţia firească a noului volum de poezie Gravitaţie. Carte a greutăţii şi a harului, Gravitaţie e un perfect mecanism al înălţării, al levitării, al vulnerabilităţii răscumpărate, al d.u.r.e.r.i.i., revoluţiilor şi resurselor afective („cine nu e mîngîiat nu există”), al iubirii materne. Dar mai e ceva: e ultima carte (jucată) a poeziei. Ea răspunde – într-un fel inconfundabil, inegalabil şi inenarabil – la întrebarea: cit mă poate ridica de la pămint poezia? Pe Svetlana Cârstean a dus-o „în grădina de liliac de dincolo de rîu”, unde Alejandra Pizarnik găsea ţara poeziei adevărate. În Ţara Gravitaţie totul e inocent, totul e, din nou, perfect învelit de ultimul acoperămînt al poeziei. – Simona Sora
Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoşani) a absolvit Facultatea de Litere şi masterul de teoria literaturii din cadrul Universităţii Bucureşti. Membru cofondator al cenaclului Central, Svetlana Cârstean a debutat în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka-Brâncuş, 1995), alături de Cezar Paul-Bădescu, T. O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu şi Sorin Gherguţ. Volumul de debut individual, Floarea de menghină (Cartea Românească, 2008), a avut parte de o primire excelentă din partea criticii şi a fost recompensat cu Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor pe 2008, Premiul pentru Debut al revistei Romania literară, Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” Opera Prima şi Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, italiană, catalană, suedeză, cehă. Textele originale, precum şi traducerile lor pot fi citite pe lyrikline.org, una dintre cele mai prestigioase platforme europene de poezie, creată de Literaturwerkstatt Berlin. Floarea de menghină a fost publicată, în Suedia, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad, sub titlul Skruvstadsblomman (Editura Rámus, 2013).
Fata din tren de Paula Hawkins
Traducere din engleză de Ionela Chirilă#1 New York Times Bestseller
Bestseller absolut în Marea Britanie
Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.
Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă. Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.
“Misterios şi pasionant – Fata din tren este un thriller de primă mână, care te face dependent de viciul cititului.” – S.J. Watson, autorul bestsellerului Înainte să adorm “Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ținut treaz o noapte întreagă.” – Stephen King
“Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi!” – The New York Times
“Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură.” –The Boston Globe “Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimba pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi. ” — People
“Dacă nu e niciun tren care să meargă în sensul opus şi dacă mergem suficient de încet, câteodată pot să-i zăresc, pentru o clipă, pe terasa casei lor. Dacă nu, aşa cum se întâmplă azi, mi-i închipui. Jess şade cu picioarele ridicate pe masa de pe terasă, cu un pahar de vin în mână, Jason e în spatele său, cu mâinile pe umerii ei. Îmi imaginez atingerea mâinilor lui, greutatea lor, senzaţia de siguranţă şi confort. Uneori mă surprind încercând să-mi amintesc când am avut parte ultima dată de atingerea reală a unei persoane, de o îmbrăţişare din tot sufletul sau de o strângere de mână, şi simt cum mi se frânge inima.”
Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. Fata din tren este primul său thriller. A cunoscut un mare succes internaţional, iar DreamWorks a cumpărat drepturile de ecranizare.
Oona & Salinger de Frédéric Beigbeder
Traducere de Doru Mareş şi Gabriela Riegler
Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţapublică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill. Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-şi încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experienţa războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel şi însetat de viaţă al Oonei. Nu vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceste două comete nu-şi vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar şi în cele mai întunecate clipe ale sale.
Visul american nu se împlineşte nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului şi a vieţii. „Există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti. “ – Frederic Beigbeder „Beigbeder scrie magistral despre război şi dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin şi creionând un portret sensibil şi emoţionant al lui Salinger. “ – Le Figaro
„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.“
Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru Windows on the World şi, în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen.
Dragostea durează trei ani a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder. De acelaşi autor, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI, au apărut: Dragostea durează trei ani, 29,99 RON, Un roman francez, Windows on the World, Memoriile unui tanăr ţicnit, Shitter’s Club, Nuvele sub ecstasy, Egoistul romantic, Iartă-mă!… Ajută-mă!…
Interesanţii de Meg Wolitzer
Traducere din engleză de Laurenţiu Dulman
Bestseller New York Times, Washington Post şi Chicago Tribune
Paris Review Best of the Best 2013
În stilul narcisist şi autoironic al adolescenţilor privilegiaţi, Ethan, Jonah, Cathy, Ash şi fratele ei Goodman îşi iau numele de Interesanţii în tabăra artistică din Berkshire Mountains, locul lor de întâlnire în fiecare vară. Jules Jacobson e flatată şi uluită când e primită în mica lor enclavă, unde îşi foloseşte spiritul sarcastic pentru a compensa lipsa frumuseţii, a banilor sau a avantajelor sociale.
După ce o tragedie îi îndepărtează pe doi dintre membrii grupului, cei rămaşi încep durerosul proces al maturizării, îmbrăţişând cariere şi construind relaţii de pe urma cărora ies mai mult sau mai puţin învingători.
“Absolut remarcabil. Cu acest roman, Meg Wolitzer s-a depăşit pe sine. Interesanţii poate sta alături de Libertate a lui Jonathan Franzen sau de Intriga matrimonială a lui Jeffrey Eugenides.” – The New York Times Book Review
“O victorie! Interesanţii o plasează pe Meg Wolitzer printre cei mai buni scriitori ai generaţiei sale. Nu e literatură feminină. E pentru toată lumea.” – Entertainment Weekly
“Există un ritual al copilăriei: jurământul solemn că, orice s-ar întâmpla, nu pierzi legătura cu prietenii tăi. Iar pentru cei şase adolescenţi cu înclinaţii artistice, ale căror vieţi sunt descrise în noul roman de largă respiraţie al lui Meg Wolitzer, jurământul acesta e ţinut timp de aproape patruzeci de ani.” – People
“Fusese o nulitate, iar acum era în mijlocul acestui grup de prieteni, admirată pentru umorul ei mucalit, de a cărui existenţă nu ştiuse până atunci. Jules era o sursă de interes pentru toţi, era foarte bună prietenă cu Ash şi ţinta veneraţiei lui Ethan. De asemenea, de când venise acolo, ajunsese instantaneu o actriţă, dând probe şi obţinând roluri în piese. Iniţial, nici măcar nu voise să audă de teatru. «Nu-s la fel de bună ca tine», îi spusese lui Ash, iar Ash îi dăduse următorul sfat: «Ştii cum te porţi când eşti cu noi? Ştii ce tare eşti? Fii aşa şi pe scenă. Ieşi din tine însăţi. N-ai nimic de pierdut, Jules. Şi dacă nu acum, atunci când?» ”
Meg Wolitzer a scris primul său roman, Sleepwalking, o poveste despre trei fete obsedate de poezie şi moarte, pe când era studentă la Brown University. A predat scriere creativă la Universitatea din Iowa şi la Skidmore College. De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. Printre romanele sale se numără The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Position şi The Wife. Povestirile sale au apărut în The Best American Short Stories şi The Pushcart Prize. De aceeaşi autoare, la editura Trei a apărut romanul Belzhar. Wolitzer e zdrobitor de perspicace; nu doar analizează gândirea contemporană, ci pare să o invadeze. — San Francisco Chronicle
Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty
Traducere din engleză de Mariana Piroteală
Cu Marile minciuni nevinovate Liane Moriarty îşi dă măsura talentului său. Sirenele urlă. Oamenii ţipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viaţa. E vorba de o crimă, un accident tragic sau doar de nişte părinţi care se poartă necivilizat?
Marile minciuni nevinovate e o poveste irezistibilă despre căsătorie, maternitate, viaţa familiilor moderne din clasa de mijloc şi, nu în ultimul rând, despre minciunile periculoase pe care ni le spunem ca să putem supravieţui.
“Să citeşti romanele lui Liane Moriarty e ca şi cum ai bea un cocktail cosmopolitan cu câteva picături de arsenic. Marile minciuni nevinovate nu te poate lăsa în niciun caz indiferent. Moriarty s-a întors mai în formă ca niciodată.” – USA Today
“Secretele pe care le ascunde acest orăşel aparent liniştit sunt impregnate de o atmosferă noir atât de apăsătoare, încât David Lynch ar fi încântat.” – Entertainment Weekly
“Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty.” – Library Journal
“Băieţii fuseseră dintotdeauna motivul pentru care rămăsese, dar acum, pentru prima oară, ei erau motivul pentru care pleca. Lăsase violenţa să devină o parte firească a vieţii lor. În ultimii cinci ani, Celeste devenise insensibilă şi îngăduitoare faţă de violenţă, ceea ce îi permitea să riposteze şi uneori chiar să lovească ea prima. Zgâria, lovea cu picioarele şi pălmuia. De parcă ar fi fost normal. Nu-i plăcea, dar asta făcea. Dacă rămânea, aceasta era moştenirea pe care le-o lăsa băieţilor ei. ”
Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.
Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.
Lupul roşu de Liza Marklund
Traducere de Daniela Ionescu
Sub cerul apăsător al iernii… moartea aşteaptă răbdătoare
Roman din Seria Annika Bengtzon
Un jurnalist este ucis într-un orăşel din nordul friguros al Suediei. Annika Bengtzon, reporter la un ziar din Stockholm, plănuia să-l intervieveze în legătură cu un atac petrecut cu mult timp în urmă, asupra unei baze aeriene izolate. În ciuda interdicţiilor, reportera începe să investigheze incidentul, care e urmat curând de o serie de crime şocante, ce par să aibă legătură între ele. Din umbră pândeşte neîncetat Lupul Roşu, un ucigaş cu sânge rece. Annika trebuie să descopere adevărul nu numai despre crime, ci şi despre secretele care îi distrug familia.
„Deşi viaţa sa personală e un dezastru, Bengtzon nu se abate de la morală şi de la simţul dreptăţii, devenind astfel unul dintre cei mai îndrăgiţi detectivi scandinavi.“ – The New York Times
„Calităţile care o definesc pe Annika Bengtzon – independenţă, hotărâre, alături de o minte pătrunzătoare şi o atitudine integră – amintesc de Clarice Starling din Tăcerea mieilor.“ – DailyExpress
„Ţipătul veni, răsunând între cei patru pereţi. Băiatul se întoarse şi încercă să fugă; sunetele încetaseră, culorile dispăruseră, imaginea se tulburase. Îşi mută repede privirea către lumina orbitoare din hol, îşi văzu propria mână mişcându-i-se prin faţa ochilor şi simţi cum centrul de greutate i se mută de pe un picior pe altul. Rămase fără aer, deschizătura uşii se apropie, căzu, o mână lipicioasă pe fruntea sa, o alta în jurul braţului stâng. O reflexie fulgerătoare a lămpii din hol în ceva strălucitor. Haos, un urlet în creierul său, un lichid cald peste piept. Şi gândul, ultimul, minunat şi clar. Mama.“
Liza Marklund este jurnalistă şi autoare de romane poliţiste. Este, de asemenea, coproprietara Piratförlaget, a treia mare editură din Suedia, şi scrie pentru ziarul Expressen. Liza Marklund a fost reporter de investigaţii timp de zece ani şi a realizat numeroase documentare TV, subiectele abordate fiind în special drepturile copiilor şi ale femeilor. Din 2004 este ambasador unicef. A publicat opt romane în seria Annika Bengtzon, serie care i-a adus faima internaţională. De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut: Pe viaţă, Fundaţia Paradis, Studio 69 (Swedish Union’s Award), Testamentul lui Nobel, Explozii in Stockholm (recompensat cu Polonipriset şi Debutantpriset).
Avertisment de Renee Knight
Traducere de Ioana Socolescu
Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare…
Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?
Când găseşte o carte misterioasă pe noptieră, viaţa lui Catherine Ravenscroft se transformă într-un coşmar. Deşi pare o născocire, cartea, numită Străinul desăvarşit, recreează veridic şi în cel mai mic detaliu cumplita zi în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil, un secret pe care o singură persoană îl mai cunoştea – iar acea persoană a murit. Pe măsură ce trecutul o ajunge din urmă, Catherine simte că lumea ei se prăbuşeşte. Singura cale este să-l înfrunte… chiar dacă adevărul şocant ar putea să o distrugă.
Un debut remarcabil, care aminteşte prin atmosferă de Inainte să adorm şi care se bucură deja de un succes internaţional, Avertisment vorbeşte despre o femeie bântuită de secrete, despre dorinţa mistuitoare de răzbunare şi preţul dureros pe care trebuie să-l plătim dacă încercăm să ascundem adevărul.
„Avertisment dozează suspansul psihologic uimitor de bine: exact aşa arată thrillerul perfect.” – Lee Child
„Un necunoscut a pus cartea pe noptieră. Cu grijă. Nu a deranjat niciun obiect de la locul lui. Pe partea ei de pat. Ştiuse pe ce parte a patului doarme. A aranjat totul aşa încât să pară că ea însăşi pusese cartea acolo. Gândurile i se îngrămădesc unele peste altele şi se strivesc între ele până când devin chinuitoare şi dureroase. Vinul şi neliniştea sunt o combinaţie periculoasă. Ar trebui să înveţe deja că nu e bine să amestece otrăvurile. Îşi ia în mâini capul care o doare. În ultimele zile o doare constant. Închide ochii şi vede soarele alb şi arzător de pe copertă. Cum naiba a ajuns cartea asta în casa ei?“
„Halucinant şi tulburător, romanul lui Renée Knight te prinde în mrejele sale de la prima pagină.” – Kirkus Reviews
Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă pentru BBC şi a semnat scenarii de film şi televiziune. În 2013 a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy.
Irene de Pierre Lemaitre
Traducere de Alina Diana Ene
Prix Cognac 2006
Roman din seria Verhoeven
Încă de la prima crimă, înfiorătoare şi derutantă, poliţistul Camille Verhoeven înţelege că acest caz nu seamănă cu niciunul de până acum. Şi are dreptate. Alte crime ies la lumină, oribile… Presa, judecătorul, prefectul se dezlănţuie curând împotriva aşa-numitei „metode Verhoeven”. Pe comandantul Verhoeven nu-l sperie provocările, dar aceasta îl va lăsa absolut singur, faţă în faţă cu un asasin care pare că a premeditat totul. În cel mai mic detaliu.
Când Irene, soţia sa însărcinată, dispare, Camille realizează că nici viaţa lui personală nu va scăpa teribilului spectacol în regizarea căruia criminalul a pus atâta pricepere, după toate regulile artei… „În Irene, violenţa atinge cote nebănuite, iar scriitura viguroasă e pe măsura intrigii. Cu acest roman, Pierre Lemaitre aşază genul poliţist pe raftul cu literatură de cel mai înalt nivel.“ – Washington Post
„Un roman-bombă, diabolic şi strălucit construit.“ – Kirkus Review
„Camille accelerează şi Louis, ţintuit de centura de siguranţă, îl priveşte cu coada ochiului. Ce-o fi în sufletul lui? Ce gânduri i-or trece în momentele astea prin minte? Oare în spatele acelei măşti hotărâte aude vocea lui Irene, care îl cheamă şi care îi spune: «Camille, grăbeşte-te, vino să mă salvezi!»? Maşina virează, evitând un vehicul oprit la stop, pe bulevardul Denfert-Rochereau, şi e limpede că el aude acel glas, pentru că mâinile i se încordează pe volan, mai să-l rupă.“
Pierre Lemaitre s-a dedicat scrisului după o lungă carieră ca profesor de literatură.
Romanele sale noir au mare succes de public şi de critică, multe fiind şi premiate: Travail soigne (Irene) – Prix Cognac 2006, Robe de marie (Meilleur Polar Francophone 2009), Cadres noirs (Prix Le Point du Polar européen 2010).
La revedere acolo sus (Ed. Trei, 2014) i-a adus Premiul Goncourt în 2013.
La Editura Trei, de acelaşi autor, a apărut Alex, distins cu Crime Writers Association International Dagger Award. Alături de Alex şi Camille (în curs de publicare), Irene face parte din trilogia ce-l are în centru pe inspectorul Verhoeven.
O sută de zile de fericire de Fausto Brizzi
Traducere de Oana Sălişteanu
Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment. Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii. Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.
Alcătuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit lui Lucio, O sută de zile de fericire e delicios ca o gogoaşă fierbinte şi un cappuccino. Impregnată de melancolie, umor şi duioşie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminteşte tuturor că viaţa e nepreţuită şi că fiecare clipă contează.
„Un roman despre fericire şi moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sută de zile de viaţă, în care protagonistul ia o hotărâre foarte clară: aceea de a fi fericit. Singurul său regret este acela că va trebui să moară pentru a începe să trăiască.” – Repubblica
„O numărătoare inversă. O poveste originală şi plină de mesaje pozitive despre înţelesul profund al vieţii.” – Planeta de Libros
„Un roman uluitor, care ne învaţă să savurăm fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest pământ.” – librosquevoyleyendo.com
Fausto Brizzi este un cunoscut regizor, scenarist şi producător italian, apreciat pentru comediile sale spumoase (Ex, Bărbaţi contra Femei, Nebune după mine, Ghici cine vine de Crăciun) şi câştigător al premiilor David di Donatello, Nastro d’Argento şi Telegatto încă de la prima sa comedie (Noaptea de dinaintea examenului, 2006).
Cu O sută de zile de fericire, debutul său literar, Brizzi a cucerit piaţa editorială mondială la
Târgul de Carte de la Frankfurt din 2013, când romanul său se afla încă în faza de manuscris. Drepturile de publicare ale cărţii au fost vândute în peste 20 de ţări, urmând ca în 2015 să fie ecranizată, în regia autorului.
După ce ne-am întâlnit de Anna Todd
Traducere de Oana Duşmănescu
1,2 miliarde de lecturi pe Wattpad
Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic,
tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit. Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni. Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea? Poate că e vorba de… dragoste?
After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet! „Am vrut să spun o poveste realistă, despre oameni adevăraţi. Nu scriu despre destine idilice, ci despre oameni ca mine, care poate au avut o copilărie mai dură.” – Anna Todd
„Anna Todd te face să ţipi, să râzi, să plângi, să te îndrăgosteşti… After e o serie de neratat – pregăteşte-te să trăieşti emoţii pe care n-ai fi crezut că ţi le poate provoca o carte.”- Fangirlish
„Habar nu am ce fac aici, dar nu mă pot opri. Buzele mele ating buzele lui Hardin şi simt cum el inspiră adânc. Gura lui Hardin are exact gustul pe care mi-l imaginam. Pot simţi aroma subtilă de mentă în momentul în care îşi întredeschide buzele şi mă sărută. Mă sărută de-adevăratelea. Limba lui caldă o caută pe a mea şi simt în colţul gurii metalul rece al inelului din buză. Corpul meu parcă a luat foc; nu am trăit niciodată aşa ceva. El îşi pune palma pe faţa mea, atingându-mi obrajii înflăcăraţi, după care mâinile îi coboară pe şoldurile mele. Se trage înapoi un pic şi îmi dă un sărut delicat pe buze.“
Anna Todd a câştigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariţia seriei After.
Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile de iubire romantice, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.
Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge
Traducere de Lucian Niculescu
Unul trăieşte, celălalt moare. E singura soluţie.
Roman din seria Helen Grace
Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui. Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber“. Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.
„M. J. Arlidge a creat o eroină memorabilă: inspectoarea Helen Grace.” – Daily Mail
„O poveste captivantă şi înfricoşătoare, scrisă magistral.” – Sun „Îţi dă fiori!” – Sunday Mirror
„Mi se pare mie sau imbrăţişările noastre nu ne mai prea incălzesc? Şi nu ne mai apără? De cand s-a intamplat, ne-am agăţat zi şi noapte unul de altul, dorind să supravieţuim amandoi, disperaţi să nu rămanem singuri in locul acesta cumplit. Am jucat tot felul de jocuri ca să treacă timpul, imaginandu-ne ce vom face după ce va sosi cavaleria — ce-o să mancăm, ce-o să le spunem rudelor, ce-o să primim de Crăciun. Insă aceste jocuri s-au terminat treptat, pe măsură ce am inţeles că am fost aduşi aici cu un scop şi că nu va exista un sfarşit fericit.“
M. J. Arlidge lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. Arlidge a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime timepentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent scrie pentru publicaţia
Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA. Romanul său de debut, thrillerul Eeny Meeny (Ghici cine moare primul), care o aduce în scenă pe curajoasa inspectoare Helen Grace, se bucură de succes internaţional. Continuarea acestuia, Pop Goes the Weasel, este în curs de publicare la Editura Trei.
Cazul Linda de Leif G. W. Persson
Traducere de Gabriella Eftimie
Primul volum din seria Evert Bäckström
În mijlocul unei veri suedeze toride, o studentă a Academiei de Poliţie din Växjö este violată şi ucisă în mod brutal. Evert Bäckström, un inspector misogin şi egocentric, are misiunea de a conduce o echipă de investigaţii. Antipatic, Bäckström este lipsit de simţulâ responsabilităţii şi consideră că toată lumea îi este inferioară. În ciuda tuturor defectelor, reuşeşte să-şi urmeze ideile şi instinctele şi să găsească făptaşul exact la timp pentru a-şi revendica gloria.
Umorul negru, tonul caustic şi ritmul alert al acţiunii sunt mărci înregistrate ale stilului lui Leif G. W. Persson, creatorul unui personaj aparte: inspectorul Evert Bäckström. Deşi îl descrie ca fiind „mic de statură, gras şi primitiv“, Bäckström este, prin vitalitatea, ciudăţeniile şi sarcasmul lui, unul dintre cei mai îndrăgiţi poliţişti din literatura scandinavă.
Trilogia Bäckström stă la baza unui serial TV difuzat, din ianuarie 2015, de reţeaua Fox în Statele Unite.
„Faţă de predecesorii săi, Leif G.W. Persson îmbogăţeşte genul poliţist cu un plus de vitalitate şi spirit critic.” – The Good Book Guide
„Romanele lui Leif G.W. Persson, ample şi cu accente social-politice, se folosesc inteligent de convenţiile genului poliţist pentru a evidenţia neajunsurile societăţii suedeze. Cazul Linda analizează mecanismele presei de scandal şi dedesubturile anchetelor poliţieneşti, avându-l în centru pe imprevizibilul inspector Evert Bäckström.” – Argumentul juriului la decernarea Petrona Award for Best Scandinavian Crime Novel of the Year 2014
Leif G.W. Persson este cel mai cunoscut criminalist scandinav şi un profiler renumit. Din 1991, este profesor la Academia suedeză de Poliţie şi, ca expert criminalist, analizează cazuri complicate în emisiuni TV şi în presă. Este autorul a zece romane poliţiste, trei dintre ele avându-l drept protagonist pe excentricul inspector de poliţie Evert Bäckström. A primit nenumărate distincţii literare, printre care The Piraten Award, The Glass Key for Best Scandinavian Crime Novel, The Swedish Academy of Crime Writers’ Award (de trei ori), The Finnish Whodunnit Society’s Annual Award for Excellence in Foreign Crime Writing, The Petrona Award for Best Scandinavian Crime Novel şi The Danish Academy of Crime Writers’ Palle Rosenkrantz Prize.
Vocea pumnalului de Patrick Ness
Traducere de Florina Pîrjol
Primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului, nominalizat la Carnegie Award 2009, câştigător al Guardian Children’s Fiction Prize 2008, James Tiptree Junior Award şi Booktrust Teenage Prize 2008.
Todd Hewitt e ultimul băiat din Prentisstown, un oraş mai puţin obişnuit. Oamenii pot auzi ce gândesc ceilalţi. Tot timpul. Viaţa lor se desfăşoară într-un copleşitor şi neîncetat Vacarm; nu există intimitate, nici secrete. Chiar cu o lună înainte de a împlini 13 ani, dată la care ar urma să devină bărbat, Todd descoperă întâmplător un loc liniştit. Fără Vacarm. Însă un asemenea loc nu poate exista! Înseamnă că locuitorii din Prentisstown l-au minţit. Şi acum va trebui să fugă ca să se salveze de la moarte… Dar unde să fugi dacă cei care te urmăresc pot auzi TOT ce gândeşti? Un roman în tradiţia Aventurilor lui Huckleberry Finn şi a capodoperei De veghe in lanul de secară, despre un adolescent care fuge, împreună cu câinele său vorbitor, Manchee, spre o lume normală. Chiar dacă asta înseamnă să meargă până la capătul lumii… şi mai departe. „Ness e un scriitor foarte înzestrat, de o imprevizibilitate care-ţi dă fiori.” – The Times „Sfârşitul plin de suspans are efectul unui glonţ tras direct în stomac.” – Booklist
„Un roman care curge într-un ritm furios, înspăimântător, captivant şi, uneori, sfâşietor.
Este o carte care-ţi bântuie imaginaţia.” – Sunday Telegraph
Patrick Ness s-a născut în 1971 într-o bază militară unde tatăl său era sergent instructor. A
locuit în Hawaii până la 6 ani, apoi încă zece ani în statul Washington. A studiat literatura engleză la University of Southern California. În 1997 i-a apărut prima povestire în revista Genre şi de atunci n-a mai renunţat la scris. „Măcar 1 000 de cuvinte pe zi – orice s-ar întâmpla.“
În 2008 a publicat Vocea pumnalului, prima carte pentru tineri care i-a adus faima internaţională, urmată de celelalte două părţi din trilogia Pe tăramul haosului şi de romanele Chemarea monstrului (Editura Trei, 2015) şi More Than This (2013). A scris şi literatură pentru adulţi: The Crash of Hennington (2003), Topics About Which I Know Nothing (2005), The Crane Wife (2014).
Băiatul Echo de Matt Haig
Traducere de Luminiţa Gavrilă
Audrey s-a înconjurat mereu de cărţi şi muzică, filosofie şi visuri. E ceea ce o deosebeşte de fiinţele Echo, nişte maşinării misterioase, lipsite de emoţii, alcătuite în aşa fel încât să semene cu fiinţele omeneşti şi să servească stăpânilor umani. DANIEL e un Echo – dar e diferit de cei din specia lui. Simte o puternică legătură cu Audrey; un sentiment pe care n-a fost programat să-l aibă şi pe care nu şi-l poate explica. Dar e hotărât să încerce. O poveste zguduitoare despre iubire, pierdere şi ceea ce ne face cu adevărat umani.
Excelent… foarte omenesc şi sensibil. — Patrick Ness
Minunat de amuzant, inventiv si captivant. — The Times
O poveste extraordinară, de citit dintr-o suflare. The Sun
„Noi urma să fim o lume a noastră, un univers în doi, şi asta era bine. De fapt, era incomparabil mai bine decât un univers al unuia singur. Ea însemna totul. Ea însemna speranţă, teamă, iubire şi durere. Ea era cât se poate de vie. Iar a fi viu înseamnă a avea posibilităţi şi incertitudini. Viaţa este ceva iraţional, iar iraţionalul nu poate fi cartografiat. De aceea, în fiecare viaţă — în fiecare viaţă adevărată — există o încrengătură de alte vieţi, ca în grădina potecilor ce se bifurcă despre care citisem cândva. Să iubeşti pe cineva este un proces prin care îl ajuţi pe celălalt să găsească cea mai bună variantă dintre vieţile posibile şi să o trăiască.“
Matt Haig iubeşte aceeaşi femeie de peste 20 de ani, adoră peisajele marine, este fascinat de aeroporturi şi de călătorii. Se teme de nebunie şi de moarte, îl îngrozesc aisbergurile şi dezaprobă fundamentalismul de orice fel. N-ar putea trăi fără familia sa, fără scris şi fără filmele şi cărţile preferate. Este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori britanici contemporani.Printre romanele sale multipremiate, traduse în 30 de limbi, se numără: The Last Family in England, The Radleys, The Dead Fathers Club şi The Humans.
Regina Adevărată de Erika Johansen
Traducere de Laura Sandu
Trecerea, un cataclism misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată undeva în viitor, supraviețuitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit Tearling: un ținut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul Mortmesne, condus de Regina Roşie. Singura speranţă a poporului îngenuncheat este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere.
Călătoria viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia înfruntă moartea sub diferite chipuri și îşi descoperă darul clarviziunii.
O lume fantastică şi înfricoşătoare, ce aminteşte de Jocurile Foamei!
O lectură epică! Johansen construieşte un roman fabulos, cu răsturnări de situaţie la tot pasul şi personaje memorabile. – New York Post
Johansen inserează cu o mână de expert coliere magice, coduri de onoare, intrigă politică şi un grăunte de mister într-o poveste ce străbate spaţiul şi timpul. – Booklist
Autoarea imaginează o maşină a timpului întunecată şi năucitoare. E posibil să fim în secolul XXIV, dar totodată şi în Evul Mediu? Această întrepătrundere a epocilor ne face să privim lumea de astăzi – şi mai ales tehnologia şi educaţia – într-o lumină cu totul nouă. – Glamour
Erika Johansen şi-a luat masteratul la Iowa Writers’ Workshop, una dintre cele mai importante destinaţii pentru scriitorii în devenire. A început să lucreze la seria Regina ținutului Tearling încă din 2007, inspirată de un vis: „imaginea unor corăbii la linia orizontului“. „Am vrut să-mi imaginez un scenariu de coşmar, o lume în care cărţile nu mai au nicio valoare, şi să văd ce se întâmplă“, declara Erika Johansen într-un interviu.
Regina Adevărată a fost numită versiunea feminină a celebrului Urzeala Tronurilor, însă autoarea crede că seria Dune, a lui Frank Herbert, e mai apropiată de narațiunea ei. Warner Bros. şi David Heyman, producătorul seriei Harry Potter, au obţinut drepturile de ecranizare, iar pentru rolul lui Kelsea Raleigh a fost aleasă Emma Watson.
Cântecul sângelui de Anthony Ryan
Traducere de Mihai-Dan Pavelescu
Cartea I din seria Umbra corbului
„Am luptat în bătălii care au lăsat în urmă sute de leşuri,dar despre ele n-a rămas scris nici măcar un singur cuvânt. Ordinul nostru luptă, însă adesea luptă în umbră, fără glorie sau răsplată. Noi nu avem stindarde.“ Aceasta este povestea lui Vaelin Al Sorna, abandonat la vârsta de zece ani de către tatăl său la poarta mânăstirii unui ordin de preoţi-războinici. Aici, alături de alţi băieţi de vârsta lui, este educat printr-un regim brutal – unde preţul eşecului este adesea moartea – pentru a ajunge preot al Ordinului Credinţei Unificate a Tărâmului. Menirea sa este de a apăra Credinţa cu tăişul sabiei, fiind şi soldat pentru armata Tărâmului. Vaelin se trezeşte implicat într-un război în care va fi arma letală a Ordinului şi unica speranţă a Tărâmului.
„Pur şi simplu imposibil de lăsat din mână! Am citit-o cât am putut de repede, apoi am recitit-o imediat, fiindcă nu mă puteam despărţi de universul minunat creat de autor.“ – Fantasy Book Critic
Anthony Ryan s-a dedicat în întregime scrisului ca urmare a succesului uriaş al romanului Cantecul sangelui, publicat pe cont propriu, după câteva respingeri primite din lumea editorială. Cantecul sangelui a fost urmat în 2014 de Tower Lord, iar în 2015 apare ultimul volum al trilogiei, Queen of Fire. Anthony Ryan este de asemenea autorul seriei de nuvele SF Slab City Blues.
Pasărea Bunului Dumnezeu de James McBride
Traducere de Ioana Filat
National Book Award pentru ficţiune 2013
„Cepşoară, băiatul negru silit să se deghizeze în fată, este fără îndoială urmaşul lui Huckleberry Finn. Purtat de colocolo prin pustiurile Statelor Unite, alături de armata improvizată a lui James Brown, zis Bătrânul, şi obligat să asculte propovăduielile ameţitoare ale acestuia, Cepşoară rămâne, prin isteţimea, umorul şi inocenţa lui, un învingător.” – Domnica Drumea
„Cartea lui McBride ne prezintă vremurile barbare premergătoare războiului de secesiune, când negrii, pentru care încă nu se inventase asepticul oameni de culoare, se pregăteau, în zornăit de lanţuri şi în foşnet de Biblie, pentru marea confruntare cu libertatea.” – Marin Mălaicu-Hondrari
O împletire splendidă de istorie şi imaginaţie, Pasărea Bunului Dumnezeu este atât o aventură palpitantă, cât şi o explorare înduioşătoare a ceea ce înseamnă identitatea şi supravieţuirea.
„Un nou roman magnific semnat de unul dintre autorii momentului: James McBride.” – The New York Times Book Review
„Absolut original, pitoresc şi plin de viaţă.” – Washington Post
James McBride este scriitor, muzician şi dramaturg. Autobiografia sa, The Color of Water, a fost doi ani pe lista de bestselleruri New York Times. Este considerat un scriitor american de referinţă, fiind studiat în şcoli şi universităţi. Romanul său de debut, Miracle at St. Anna, a fost ecranizat de Spike Lee, o figură emblematică a industriei cinematografice. James
McBride semnează editoriale în The Boston Globe, People Magazine şi The Washington Post.
