“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de Mark Haddon a fost o experiență încântătoare. Duioasă, sensibilă, amuzantă pe alocuri, dar și pudrată cu un dramatism care m-a emoționat profund. N-am putut să 
nu remarc originalitatea construcției romanului și fac acum o paranteză spunând că în ultimul timp am avut norocul să-mi cadă în mână cărți cu o construcție remarcabilă, care te cucerește și te intrigă încă de la primele rânduri. Exact așa mi s-a părut și cartea aceasta, scrisă la persoana I prin ochii unui adolescent de 15 ani care suferă de Asperger, o formă de autism.
“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” este o carte care se citește dintr-o suflare, o carte ușoară, aș putea spune, dar pe care nu o uiți. Nu știu, poate sunt eu mai sensibilă la poveștile astea legate de copii, cert este că nu le-am uitat nici acum pe “Ai toată viața înainte” a lui Romain Gary, nici “Lăstarul meu de portocal” de Jose Mauro de Vasconcelos, nici “Tatăl celuilalt copil” al lui Parinoush Sniee sau “Oscar si tanti roz” de Eric-Emmanuel Schmitt, “Vânătorii de zmeie” a lui Khaled Hosseini, dar asta e deja altă poveste. Poate o să scriu la un moment dat un articol pe blog doar despre cărțile care au personaje principale copii care mi-au rămas întipărite în minte. Această carte are tot ceea ce-i trebuie pentru a te emoționa. Momentele de tristețe alternează cu cele vesele, dar ceea ce le traversează este o atenție vie, permanentă la ceea ce se întâmplă. Simplitatea și acuratețea cu care băiețelul Christopher percepe și înregistrează tot ceea ce îl înconjoară, curiozitatea și hotărârea lui de a afla adevarul despre moartea câinelui Wellington care îl vor face să se aventureze pe un teren total necunoscut, dar și faptul că puterea lui de a înțelege unele lucruri este pur și simplu opturată de boală, fac din această carte una irezistibilă.
Rezolvarea misterului morții cățelului nu doar că îl va face pe Cristopher să-și depășească limitele, ci și să descopere lucruri foarte derutante despre propria-i familie. Nu voi spune prea mult din carte, pentru că vreau să descoperiți singuri aventurile micuțului, dar mai ales felul în care percepe el realitatea, care este puterea lui de înțelegere a acestei lumi și felul în care singurele reguli după care se poate ghida în viață sunt și singurele acceptate, singurele pe care le poate înțelege și la care se raportează. Problemele vor apărea însă atunci când lucrurile pe care le va afla vor fi peste puterea sa de intelegere, lucruri care-i vor da peste cap tot Universul.
Ce mi-a plăcut foarte mult la această carte? Felul în care a reușit autorul să pună față în față cele două jumătăți, ambele atât de adevărate, dar totodată atât de diferite ale sufletului și minții unui copil care nu este ca noi și care se ghidează după propriile reguli.
Faptul că sufera de o forma de autism îl face să fie extrem de inteligent pentru vârsta sa, mintea lui fiind mereu ocupată să rezolve probleme complicate de matematică. Chiar dacă în acest domeniu este un as, în lumea reală îi este greu să se descurce. Cristopher se confruntă cu probleme mari când vine vorba de adaptarea în societate. Tot ceea ce pentru noi este la îndemână și este absolut firesc, pentru el este greu și de neînțeles, astfel că anumite gesturi, acțiuni îl pot destabiliza complet. De exemplu, copilul nu suportă să fie atins, îmbrățișat. Nu-i plac mâncărurile de culoare galbena sau maro și știe cum îi va fi ziua după numărul de mașini roșii sau galbene. Cinci masini rosii la rând înseamnă o zi foarte buna, iar patru mașini galbene înseamnă o zi neagră, în care cel mai bine ar fi să nu iasă din casă.
“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” de Mark Haddon este o carte subtire, ideală pentru un weekend, așa că dacă vă apucați acum de ea, până diseară o dați gata.
Trebuie să fiți însă pregătiți să intrați în lumea unui copil pentru care detaliile și logica sunt totul. Pentru că, fără ele, lumea lui nu are niciun sens. Și asta, fiindcă mintea lui nu poate face față profunzimii, imprevizibilului, sentimentelor. Pentru el adevărul și logica sunt singurele care contează, în timp ce minciuna și contextele îl trimit într-o stare de confuzie din care vrea să scape cât mai repede cu putință.
