Când ai un copil, îl vezi frumos, îl vezi bun, dar mai ales, îți dorești să-l iubească toată lumea. Să se poarte frumos cu el, să-i facă drumul ușor.
Fix așa îmi doresc și eu să se întâmple cu „Vina”, cartea pe care am terminat-o de scris și care va apărea, în curând, la editura Trei. În acest moment ea e „copilul” meu și îi doresc tot binele din lume. Poate tocmai de aceea am așteptat cu sufletul la gură fiecare impresie, fiecare părere a celor care au citit-o încă de când era doar un manuscris, nu o carte în adevăratul sens al cuvântului. Știu că nu are cum să placă tuturor și că unii o vor aprecia mai mult, alții mai puțin, iar altora probabil nu le va plăcea deloc și tocmai de aceea încerc să mă pregătesc încă de pe acum să nu sufăr la fiece critică pe care o voi primi. Cu toate astea, nu am cum să nu-mi doresc să fie un copil îndrăgit de cât mai multă lume.
Cu aceste temeri am așteptat primele reacții ale celor care au fost curioși să afle înaintea tuturor povestea căreia am ales să-i dau viață.
Iată ce spune sora mea, Laura Mihai, la câteva zile după ce a citit cartea „Vina”:
Ce-ți dorești să fii când vei fi mare? Intrebarea la care, când eram mică, raspundeam mai de fiecare dată diferit: doctoriță, avocat, astronaut. Apoi crești și îți dai seama că erau doar vise în acel moment. Dar oare câți dintre noi chiar și-au îndeplinit acele vise? Dacă avem tăria și dorința de a face ceva, acele vise chiar pot deveni realitate. Ce poate fi mai frumos decât să-ți îndeplinești o dorință de când erai copil? Din acest motiv sunt foarte mândră de tine, surioara mea dragă! Ti-ai dorit dintotdeauna și mă bucur că în sfârșit ai găsit curajul și puterea de-a te apuca de scris. Ce-a ieșit? Un roman minunat! Recunosc că atunci când ai vrut să-mi dai să citesc primele pagini mi-a fost puțin teamă. Teamă pentru faptul că suntem atât de diferite și n-aș fi vrut să te influențez cu nimic prin comentariile mele. Apoi, când mi-ai trimis manuscrisul, m-am perpelit o zi întreagă. Oare avea să-mi placă? Citesc pe nerasuflate și-mi plac romanele lui Stephen King….tu însă nu ești în target; mie îmi plac știintele exacte, ție cele umaniste; eu sunt o fire pragmatică, tu una idealistă; cu atâtea deosebiri între noi oare aș fi putut eu să apreciez corect ceea ce tu mi-ai oferit? Cu aceste neliniști în suflet m-am apucat de citit. Povestea m-a prins încet, m-a făcut curioasă să știu ce urmează să se-ntâmple și nu am mai lăsat-o din mână până nu am terminat tot, târziu în noapte și da, recunosc și asta, am încheiat romanul cu lacrimi în ochi. N-o să dezvalui nimic din acțiune, vreau să spun doar ceea ce ți-am și transmis a doua zi, că am fost surprinsă în mod plăcut, că cel mai mult mi-au plăcut cuvintele. Da, cuvintele, calde și frumoase, care te-nvăluie și te poartă pe urmele personajelor. Felicitari încă o dată, sper din tot sufletul să nu te oprești aici și să continui să ne încânți și cu alte povești, la fel ca aceasta, scrisă din suflet.
