Radu F. Constantinescu nu mai are nevoie de nici o prezentare. E cel mai citit blogger, cel mai premiat, e CEL mai…CEL! Radu e maestru intr-ale bloggarelii si a facut el ce-a facut de-a ajuns la vizualizari cit o industrie intreaga. Cumva a gasit calea sa ajunga in mintile si sufletele a milioane de cititori si asta pentru ca Radu se pricepe sa abordeze simplu si inteligent orice subiect. In viziunea mea e un mic Seinfeld care face din subiectele cotidiene unele foarte actuale, ce merita dezbatute si intoarse pe toate fetele. Dar parca dintre toate subiectele, cele mai dragi ii sint relatiile. De orice fel: de prietenie, de obisnuinta, de iubire, de indragosteala. Astazi, pe carticusuflet.ro, Radu ne-a onorat cu un text nu despre una, ci despre „Trei femei”, un subiect atit de drag lui, dar si noua. J
Si va mai spun ceva: Radu F. Constantinescu (http://www.radufconstantinescu.ro/ ) si Otravă (http://www.bloguluotrava.ro/) sint colegii mei, iar primele doua LIKE-uri cind mi-am facut propiul blog, de carti, au fost ale lor. Asa incurajare…
Trei femei.
Când cunoști și omul din spatele unei cărți e mai greu să citești. Ești subiectiv, ai ochelarii prieteniei, care fac adesea mai mult rău decât bine când vine vorba să critici.
Din nefericire pentru prietenii mei, eu sunt genul care crede că e mult mai bine să-i spui cuiva că are o problemă decât să ajungă să-i spună altcineva. Care nu-i e prieten.
Cu scriitorul Stelian Țurlea îți dai seama că mă cert și când nu auzi ce ne spunem. Mereu cu zâmbetul pe buze. Nu e luptă de stradă, e scrimă. Scrimă și pedeapsă.
Dintre cărțile lui mie mi-a influențat viața romanul Trei femei.
A fost ca și când descopeream cu fiecare pagină lucruri pe care nu le știam despre femeie – da, recunosc că mai există – și lucruri pe care nu le știam despre prietenul meu.
E foarte posibil să nu mai găsiți cartea în librării. Poate o împrumutați de la un prieten pentru că, atunci când vine vorba de o carte, singura posesiune reală este a ideilor din ea. Volumul e doar un copac mort.
Nu vă povestesc, că vă stric plăcerea lecturii, dar vă spun prin ce stări m-a trecut.
M-a provocat. N-am fost de acord cu atât de multe încât îmi venea să-i scriu lui Stelian vreo două de dulce. Am citit mai departe și treceam prin toate fazele: surpriză, negare, negociere, din nou surpriză, melancolie, râs în hohote.
Vorbele erau când seducătoare ca mătasea, când tăioase și reci ca oțelul. Așa cum e și viața: un șir de dificultăți care ne fac bine și favoruri care ne fac rău.
Pot spune că n-am citit o carte. Am trăit trei vieți.
