Supersititii si obiceiuri neobisnuite ale scriitorilor

Supersitiții și obiceiuri neobișnuite ale scriitorilor

Un text de Adela Marinescu

Fără îndoială, în spatele capodoperelor literare a stat mult talent și multă muncă. Dar nici supersitițiile, obișnuințele, ritualurile sau tabieturile pe care marii scriitori le-au avut nu sunt deloc de neglijat. Ba chiar posesorii lor le-au luat foarte în serios și pe seama lor au pus inspirația creatoare. Sau cel puțin, așa au încercat să-și atragă muza de partea lor. Unele amuzante, altele ciudate sau dezgustătoare pentru cei din jur, ele creionează împreună laturi mai puțin știute ale personalităților devenite celebre datorită romanelor scrise.

1) Charles Dickens – o anumită ordine și curățenie

Autorul romanelor ”Marile Speranțe”, ”Oliver Twist”, ”David Copperfield” își aranja întotdeauna obiectele și ornamentele de pe birou într-o ordine anume, înainte de a începe să scrie.

Biroul lui Dickens – Sursă foto: http://www.bbc.com/news/uk-england-london-32101255

2) Friedrich Schiller și mirosul merelor putrezite

Ceea ce a început probabil ca o gustare uitată s-a transformat, pentru scriitorul german Friedrich Schiller, într-o condiționare aproape pavloviană a succesului, așa că el a devenit dependent de mirosul merelor stricate. Pretinzând că nu poate să scrie fără acest iz, el ținea mere chiar în sertarul biroului său, pe care le mirosea din când în când, pe măsură ce se descompuneau.

Sursă foto – http://www.theguardian.com/stage/2009/nov/22/friedrich-schiller-anniversary-film-biography

3). Pasiunea pentru aceste fructe, de această dată în stare comestibilă era împărtășită și de Agatha Christie. Ea urzea cele mai adânci comploturi pentru ”micile celule cenușii” ale personajului său, Hercule Poirot, în timp ce mânca mere zgomotos, lungită în cada de baie.

Sursă foto Getty Images/Mentalfloss.com

4) Victor Hugo se închidea în casă, gol, purtând doar un șal lung, gri, tricotat, atunci când era în criză de timp. Mai precis, pentru a fi sigur că rămâne ”arestat” la domiciliu și nu este tentat să iasă din casă, el și-a angajat un servitor care să îi ascundă hainele. Acest proces a avut loc pe când scria ”Cocoșatul de la Notre Dame” și timp de câteva luni a stat acoperit cu șalul, cumpărat special în acest scop. Se pare că strategia i-a reușit, întrucât a terminat romanul în aproximativ 6 luni.

Sursă foto: http://arts.gov/art-works/2015/peculiar-habits-7-writers

5) Nuditatea pare să fie cheia celor mai bune idei și în cazul lui D. H. Lawrence, ca un ingredient magic pentru ”Amantul doamnei Chatterley” și alte romane… Scriitorul s-a confesat spunând că îi place să se cațere gol în duzi, contactul cu scoarța aspră stimulându-i gândurile.

6) Hârtia colorată a lui Alexander Dumas

”Cei trei Muschetari” și-au trăit aventurile pe hârtie…albastră!

Alexandre Dumas își făcea stoc de hârtie colorată pentru fiecare tip de abordare literară, astfel rutina sa creativă includea hârtie de culoare roz pentru non-ficțiune, albastră pentru ficțiune și galbenă pentru poezie. Poate acesta era și misterul pentru care a fost atât de prolific. De asemenea, se lăuda cu o viteză remarcarbilă în a așterne cuvintele pe hârtie, câștigând chiar și un pariu: a scris în nu mai puțin de trei zile primul volum din romanul ”Cavalerul Reginei” conținând 3, 375 de rânduri terminate cu câteva ore înaintea termenului limită.

Totuși el a dezvăluit misterul din spatele acestui ritm amețitor: se gândea întotdeauna la intriga viitorului roman, pe care o lăsa să se coacă în mintea lui o perioadă mare timp până să îi dea viață. ”Nu încep niciodată o carte decât în momentul în care știu cum se termină”, astfel, încă de la primele cuvinte scrise știa exact în ce direcție se îndreaptă povestea și acțiunea fiecărui personaj în parte.

Sursa foto: http://www.cinemapro.ro/galerie-foto/film/cei-trei-muschetari-galerie-foto-8742372

7) Edgar Allan Poe și muza sa, Catterina

El scria cu spor atunci când pisica sa, Catterina, i se așeza pe umăr și rămânea acolo nemișcată ca un obsevator, ”torcând ca și cum aprecia munca pe care o supraveghea”, obișnuia să spună Poe. Catterina i-a ținut, de asemenea, companie și soției scriitorului, pe patul de moarte, când aceasta suferea de tuberculoză.

8) Ritualul zilei norocoase a lui Isabel Allende

Scriitoarea Isabel Allende a avut succes încă de la primul său roman – ”Casa spiritelor”, pe care a început să îl scrie într-o zi de 8 a lunii ianuarie. Din superstiție și cu speranța de a repeta acest succes, ea a ales să își înceapă fiecare nou roman în această dată. Și a funcționat!