“Vina” de a fi facut o recenzie perfecta ii apartine Adelei Marinescu

“Povestea lui Tomas H. te smulge cu brutalitate din realitatea-ți înconjurătoare pentru că se naște din cel mai adânc întuneric al ființei.”

Un text de Adela Marinescu

17083_820975331314217_9017579751951998255_nPovestea lui Tomas H. nu începe clasic cu ”a fost odată ca niciodată”. Și nici banal, lăsând loc minții tale și pentru alte gânduri. Povestea lui te smulge cu brutalitate din realitatea-ți înconjurătoare pentru că se naște din cel mai adânc întuneric al ființei.

Îi simți durerea, deznădejdea, disperarea și agonia în formele cele mai pure și inevitabil, pe măsură ce îl cunoști, te face să te întrebi… Și din acel moment ești absorbit într-o călătorie fără popasuri. Vrei să afli, să găsești răspunsuri, să înțelegi de ce…Tomas trăiește sau mai bine zis plutește în întuneric.

De ce, dacă ar mai avea putere, și-ar pune amintirile și ultimele urme din ceea ce îl definește ca om, pe o masă de disecție și le-ar nimici rând pe rând, până nu ar mai rămâne nimic. Așa îl cunoști, așa îl descoperi din primele rânduri, pagini… Povestea lui îți cere toată atenția încă de la început și, pe măsură ce înaintezi, tușele negre și umbrele demonice încep să se estompeze rând pe rând, pentru că prezentul este împletit migălos cu trecutul. Acel trecut care strecoară primele fărîme de lumină, bunătate, iubire din ceva ce pare să fi existat cu atât de mult timp în urmă.

Astfel, îi cunoști pe toți. Sunt tineri, sunt frumoși și par să trăiască un vis. Dacă nu ai fi citit începutul, ai crede că e chiar realitate. Una care, preț de o secundă, se poate termina cu ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.  Dar în acea secundă apare cel mai important personaj al cărții. Cel nerostit, care se insinuează încet în viețile tuturor. Acest personaj este crud, devastator, nu cunoaște milă… Ai senzația că este omniprezent și că se strecoară din exterior, dar dacă ești atent îl descoperi în sufletele tuturor, unde se hrănește cu frică, slăbiciuni, gânduri și capătă forme și valențe nebănuite. Și acest personaj are un erou favorit: pe Tomas, care îi dă putere din însăși egoul său și sub chipul căruia îmbracă cea mai grotească și chinuitoare formă.

Acest personaj este Vina.

coperta carte VINA micVina de a nu putea face mai mult, vina de a-și fi fost suficient sie însuși, vina lucidității care aduce atât de multă dramă, vina conștiinței de sine transformată într-o boală incurabilă ce i-a distrus iubirea, vina de a supraviețui durerii. Și nu în ultimul rând, vina de a exista. Ea este atât de profundă și atât de adâncă încât nu suportă lângă ea gesturile de bunătate sau iertare, decât atunci când el găsește în propriile rămășițe de suflet iertarea de sine… Abia atunci dispare și ultima umbră.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!