“Zaraza” lui Andrei Ruse, o calatorie fascinanta in Bucurestiul de altadata

large_image_13237Nu sînt singura căreia să  i se fi întîmplat să simtă că ar mai fi trăit într-o altă viaţă, care să ştie sigur că a umblat pe cine ştie ce străduţe, că a întîlnit cutare sau cutare persoană, că a purtat anumite dialoguri cu oameni prea bine conturaţi. Ştiu lucrul ăsta, dar acum cînd citesc „Zaraza” lui Andrei Ruse simt şi mai puternic toate aceste senzaţii, înfierate cumva în lăuntrul meu interior, unde pare să fi rămas un miez din viaţa mea trecută. Căci, cum altfel să explic bucuria asta enormă care mi-a invadat sufletul citind-o, dantelăria asta de trăiri  care mi-a înflorit în inimă, delicateţea asta care s-a instalat peste toate vibratiile pe care mi le trasmit rîndurile autorului, dar mai ales sentimentul de recunoaştere a Bucureştiului interbelic pe care simt că-l port în suflet fără să-l fi cunoscut vreodată?

În zilele mele de dor după Bucureştiul de altădată ascult tangourile lui Cristian Vasile, alternate cu muzica lui Zavaidoc şi a lui Jean Moscopol şi atunci e de ajuns să închid ochii pentru a vedea aievea trăsurile din Bucureşti, umblînd de-a stînga şi de-a dreapta cafenelelor şi restaurantelor din care ies şi intră femei cochete şi bărbaţi pedanţi, de unde răsună veselia oamenilor de rînd veniţi să petreacă şi sa asculte muzica vrăjită a dezeur-ilor vremii.

Acum însă, le am pe toate strînse la un loc într-o carte ce aş vrea să nu se mai termine, „Zaraza”, scrisă într-un fel hipnotic, ce te duce ca-n transă exact în atmosfera anilor de-atunci. Ani în care iubirile musteau de pasiune, deznădejdile erau mistuite de disperare, iar pe rugul prieteniei se ardeau devotamentul, tulburarea, dreptatea si adevarul. Îl felicit și-i multumesc autorului pentru această frescă atît de adevărată a frumoaselor vremuri tulburi unde și-au dat întîlnire personalități ce-au colorat acele timpuri, lăsînd în urma lor povești, amintiri de neuitat. Personalități de seamă sînt readuse la viață atît de fidel, vremurile sînt atît de complex descrise încît rămîi cu sentimetul că toate acestea asteptau bagheta magică a autorului Andrei Ruse pentru a prinde din nou culoare, pentru a da din nou drumul  muzicii și a pune în mișcare rotițele discuțiilor pline de efervescență de atunci. Vremurile încremenite așteptau pe cineva cu forța și sensibilitatea lui Andrei Ruse pentru a readuce la viață personalități tulburătoare ce riscau să rămînă în uitare. Citind cartea, imaginarul prinde forme concrete, iar ție ca cititor, nu-ți mai rămîne decît să urmezi și să asculți vocea răvășitoare a lui Cristian Vasile care învăluie ca o mantie Bucureștiul de altă dată.

Multumesc, domnule autor, Andrei Ruse!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!