A
urora, un orășel american de provincie, absolut necunoscut și aparent idilic, în care toată lumea are încredere în toată lumea, ascunde fapte nebănuite. Deși toți locuitorii își țin ușile caselor în permanență descuiate, ei închid ochii atunci când vine vorba despre secrete de familie ce pot destructura mica societate și imaginea membrilor ei.
Aceste secrete sunt dezgropate odată cu corpul unei tinere care fusese dată dispărută în urmă cu 33 de ani. În primul moment, principalul suspect este un reputat profesor și un scriitor celebru: Harry Quebert, iubit de întreaga Americă, a cărui carte ”Originile răului” este un incontestabil bestseller. ”Era un om foarte respectat, una dintre mândriile țării, tot ceea ce America putea produce mai bun”. El a cumpărat o casă în Aurora, unde va și scrie acest roman și în curtea căreia a fost găsită Nola, tânăra de 15 ani, îngropată împreună cu manuscrisul original.
Însă cel care speră să aducă lumină în acest caz și pornește o anchetă în paralel cu a Poliției locale este Marcus Goldman, un tânăr ce tocmai s-a afirmat în domeniul literar și în prezent, sub presiunile editurii de a scoate al doilea roman, se confruntă cu boala paginii albe, a lipsei de inspirație. După încercări repetate și disperate decide că singurul care îl poate ajuta cu adevărat este chiar Harry, căruia îi face o vizită chiar înainte de desfășurarea tragicelor evenimente. Marcus îi datorează acestuia totul – succesul său literar, dezvoltarea și maturizarea sa dintr-un student ce nu suporta noțiunea de eșec într-un tânăr adult autentic. Harry îi demolează cu răbdare fațada de ”Formidabilul” pe care și-o câștigase încă din timpul liceului, unde alesese întotdeauna acele domenii din care, odată implicat, nu putea ieși decât învingător, iubit și admirat de toți cei din jur. Profesorul îl ajută să-și descopere acele resurse interioare și să dobândească valori autentice pentru a-l transforma într-un mare scriitor, acesta fiind și un lait motiv al cărții, care poate fi privită și ca un curs în derulare cu sfaturi pentru cei ce vor să devină scriitori.
” – Mi-ar plăcea să te învăț să scrii, Marcus, nu ca să știi să faci asta, ci ca să ajungi scriitor. Să scrii cărți nu e puțin lucru: oricine știe să scrie, dar nu oricine este scriitor.
– Și cum știi că ești scriitor, Harry?
– Nimeni nu știe că este scriitor. Ceilalți sunt cei care îți spun.”
Astfel încât demersul lui Marcus de a-l apăra pe Harry, mentorul și mai ales singurul său prieten este cu atât mai firesc cu cât în urma primelor investigații se află că acesta a trăit o poveste de iubire cu Nola pe când el avea 34 de ani, ea 15, iar romanul său este chiar fructul acestei iubiri. În acest context, America, rușinată și lovită în pudoarea ei își repudiază rapid eroul, îi retrage cartea de pe piață, înainte ca el să fie găsit vinovat cu adevărat, să fie condamnat sau ancheta să fi fost încheiată.
Marcus pleacă în căutarea acelui adevăr despre cazul Harry Quebert în primul rând pentru că el crede în nevinovăția lui Harry. Acest drum destul de anevoios, care începe să se întrupeze într-un al doilea roman al său este pavat cu tăcerile ”vinovate” ale locuitorilor din Aurora și se transformă într-un soi de carusel de informații, de planuri care se întrepătrund cu viteză și care urmăresc ce s-a petrecut în urmă cu mai bine de 30 de ani și ce are loc în prezent, scoțând la iveală o tulburătoare poveste de dragoste, drame de familie, sentimente rănite și răzbunări acoperite de trecerea timpului.
Autorul cărții ”Adevărul despre cazul Harry Quebert”, Joël Dicker a reușit mai multe lucruri senzaționale.
Unul dintre ele ar fi că la vârsta de 27 de ani publică un roman care a fost tradus în 30 de limbi și a fost publicat în 45 de țări.
În al doilea rând a câștigat două premii importante în Franța ”Grand Prix du Roman De L`Academie Française 2012” și ”Prix Goncourt des Lycéens 2012”, cu acest roman, al doilea publicat dar al 6-lea scris. În al treilea, timp de 644 de pagini (cât are volumul în varianta românească publicată în colecția Fiction Connection a Editurii Trei) reușește să te țină prins de fiecare rând pentru a descoperi povestea din ce în ce mai adâncă. Și chiar dacă autorul oferă criminalul la un moment dat, continuă să se joace cu mintea cititorului, oferind noi și noi alternative, implicații, persoane și motive.
În al patrulea rând, deși de origine elvețiană, născut la Geneva și scriitor de limbă franceză, Joël Dicker care a petrecut multe vacanțe în SUA timp de 20 de ani, alege să portretizeze și să disece în același timp America atât la nivel micro, prin Aurora ca oraș de provincie, cât și macro la nivel de mentalitate, pe fondul alegerilor prezidențiale ale lui Barack Obama. O Americă în care, dincolo de libertatea existențială și de exprimare, în spatele strălucirii sau normalității binevoitoare, sunt văzute toate aspectele mai mult sau mai puțin măgulitoare. Cum tatăl preot acceptă ca fiica sa fie tratată de psihoză infantilă prin exorcizări, de rușine în a recunoaște că ar fi ceva anormal cu ea, cum într-o societate de consum editura este mai interesată de impactul romanului lui Marcus și de marketingul ei prin orice mijloace, decât de misiunea impusă de autor de a scoate la iveală adevărul moral al întregii povești, cum poliția ascunde poate mai multe moravuri ca străzile rău famate, cum sunt posibile acte de huliganism de o rară cruzime a unor tineri provenind din elitele academice, ”îngâmfați și de bani gata”, porniți în a-i umili pe cei săraci pe care îi snopeau în bătaie. 
Apropo de asta, o singură întrebare îmi stăruie în minte și aș vrea să înțeleg raționamentul scriitorului: de ce și-a condamnat unul dintre personaje, acela care a fost victimă a acestui tratament, ca pe tot parcursul cărții, respectiv vieții lui, să fie constant supus constant aceluiași tipar comportamental și să moară tot în urma unui episod de acest gen, fără nicio rază de speranță sau de compasiune a celor din jur…
Adela Marinescu
Foto credit:
