“Paradisul e o biblioteca fara sfarsit”
O sa incep direct. Multi isi imagineaza Paradisul ca un camp deschis, linistit, in care florile plapande sunt batute usor de vant si in care copacii si-ar lasa crengile grele peste ei, ca o cupola. Eu nu. Mi-l imaginez ca pe o biblioteca fara sfarsit. Si undeva, acolo, un scaun pufos, unde sa pot citi in tihna. O carte e ca un om intelept, care ne spune povestea sa sau a unui prieten, sau poate chiar una inventata pentru a distra copiii. Cartea e sincera si ne sopteste toate secretele ei.
De fapt, viata noastra e ca o carte. Fiecare rand ni-l scriem noi, prin faptele proprii. Creatia noastra poate ramane sau poate nu in istorie, dar va ramane in inima multor persoane, prieteni.
Uneori, cand merg la librarie, un om in spatele meu spune: ,,In zilele noastre, e greu sa mai gasesti copii care citesc!” si ma simt mandra. Da, sunt copil, am 11 ani. Dar cartile mereu o sa existe in viata mea. Inca de acum pastrez cele mai frumoase carti pentru copiii mei.
Poate nu va vine sa credeti ca ati auzit acestea din partea unui copil. Dar toate aceste cuvinte imi vin din inima…
Ca tot sunt aici as vrea sa recomand cateva carti pentru cei mici:
- Pisicile razboinice – Erin Hunter (in Romania nu exista decat volumul I din cele sase)
- Hotii de Timp – Val Tyler
- Un urs pe nume Paddington – Michael Bond
- Panza lui Charlotte – E.B. White
- Magie in Manhattan – Disney (aceasta e luata dupa film)
- Charlie si Fabrica de Ciocolata – Roald Dahl
- Matilda – Roald Dahl
- Charlie si Marele ascensor din sticla – Roald Dahl
- Minunea – R.J. Pallacio
