Vina – din perspectiva cititorilor

Nu pot să scriu eu despre „Vina”, dar vă pot arăta rândurile câtorva cititori. Ele spun chiar mai multe decât aș putea face eu. Ceea ce pot eu însă să spun este că am pus în această carte tot sufletul și toată priceperea mea de acum, iar cititorii au simțit asta. Poate de aceea m-au răsplătit cu păreri atât de sincere și emoționante. Celor care au citit-o le mulțumesc deplin, iar celor care n-au făcut-o le spun că cel de-al doilea tiraj al cărții este încă pe piață.

 

Vă mulțumesc tuturor!

 

coperta carte VINA micD-na Mirela:

Mi-a plăcut. M-a mișcat. Nu prea știu să spun de ce. Descrieri minuțioase, poate chiar pedante, care te fac să te simți acolo sau să simti și tu starea personajului. Amestec de roz-optimism, fericire și gri-negru, stare sufletească grea, urâtă, de fapt așa cum e în viață. Mi-a lasat un gust amar sfârșitul, deși e perfect. Nu m-am gândit că o româncă contemporană poate să scrie așa de …grozav.

Simona A.

“Am citit “Vina” cu mare greutate, recunosc. Aveam seri când o vedeam pe noptieră și fugeam de ea. Ceea ce era descris în carte cunoașteam, era realitatea multora, dar și a mea și, probabil, de aici și greutatea de a o citi. Am plâns după jumatatea ei, moment în care nici nu am mai lăsat-o din mână. Personajul Paul mi-a plăcut cel mai mult. Copilul ăsta chinuit și singur, uitat de părinți și nedreptățit de viață te face să reflectezi la felul în care te porți tu cu copilul tău. Asta dacă îl ai. Țin minte că după ce am terminat un anumit paragraf, în care 11889990_1722863174615029_2948852783661002870_ose vorbea despre Paul, mi-am sunat baiatul și i-am spus că îl iubesc. Asta mi-a făcut “Vina”, mai întâi a tulburat apa și apoi a adus la suprafață vinile mele. “Vina” nu este o carte pentru oricine. E o carte aparent ușurică, pe la început, care ajunge să te doară al naibii de tare. Gestul facut domnul H., când se află langa corpul Clarei și ia un pumn de pământ și îl pune la tâmplă de parcă voia tărână să se facă e vârful suferinței părintești.”

Daniela B.“Vina” este o carte ce abordeaza subiectul consumului exagerat de alcool, ,,FENOMEN” care a luat avânt

în ultimii ani, atât în rândul bărbaților, cât mai ales al femeilor. Mi-a plăcut subiectul, lupta personajului principal, Tomas, cu acest demon ce i-a otrăvit viața și i-a distrus armonia conjugală. UN ROMAN CE MERITA CITIT!

Ruxandra

11873769_874762142602202_4720242199816576387_nPentru mine cartea d-nei Cavadia a fost balsam pentru suflet. Consider că avem nevoie de povești și de cine trebuie să ni le spună. Citesc zilnic și cartea “Vina”, din punctul meu de vedere este cartea anului. Am împrumutat-o, am facut-o cadou de cel puțin 7 ori și, cel mai important, nu am uitat-o! E minunat de dureroasă, cu un parfum anume, cu un domn H. în care ne putem regăsi, cu sau fără de vină. Continui să o recomand oriunde m-aș afla și aștept următorul titlu. Citiți “Vina” și-mi veți da dreptate! Multumim, d-na Camelia, pentru o carte care îți merge direct… la suflet.

Mary-Elena

11836686_1004865329534452_1580243892570215158_nRomanul ”VINA” este o carte care m-a prins cu totul, o carte pe care, dacă ai început-o nu o mai poți lăsa din mână până nu o termini. O poveste pe care o întâlnim des. Cred că sunt persoane care s-ar regăsi în pielea personajului Tomas H.. Vedetismul și bogăția i-au adus cel mai mare rău din viață: pierderea familiei și dragostei de care are atâta nevoie un om să fie fericit. Mulți ar trebui să știe că banii nu aduc fericirea, nici faima. Cel mai mult mi-a plăcut de Ana, menajera, care i-a rămas credincioasă, i-a răbdat toate betiile și l-a adus cu picioarele pe pământ. Acum sunt în Germania, nu am cartea cu mine, am dat-o cuiva să o citească și nu am mai avut timp să o recuperez. Aici am povestit romanul de două ori, o dată fiicei mele, si încă o dată surorii mele. Felicitari, mă bucur mult că am citit această poveste de viață atât de reală, o lectură atât de plăcută care te ține ca pe ace până o termini. Am recomandat-o multor persoane și am împrumutat cartea mea la 3 prietene să o citească. Iti urez mult succes pe viitor și astept un nou roman.

Bogdan G.

20150711_194359Mi-a plăcut să citesc această carte pentru că are un fir epic foarte bun. Stilul în care curge povestea este în linie ascendentă, astfel că tot timpul am avut impresia că odată cu parcurgerea paginilor lucrurile vor deveni și mai interesante și mai emotionante. M-a emoționat Tomas pentru că tot timpul am avut impresia că se autopedepsește mult prea aspru, moartea fetiței sale fiind, după părerea mea, o pedeapsă enormă în raport cu păcatele sale de până în acel moment. Finalul este un pic anticipabil, dar forma în care autorul a descris momentele în care personajul se stinge din viață a făcut să nu fiu foarte deranjat de faptul ca și eu m-am gândit la acel final…. O carte emoționantă și un debut bun!

Mirela D.

11026096_1668965960004751_3685308414501608110_nDupă ce citești o carte, pui în balanță ce ți-a plăcut și ce nu. Cu „Vina” e simplu, mi-a placut totul, fără exagerare. Personajele bine conturate, echilibrul dintre „cele bune” și „cele rele” (de cele mai multe ori „răul” Tomas are lângă el un personaj bun) și faptul că ai reușit să mă faci să văd, să asist la desfășurarea poveștii ca un spectactator în scaunul de la cinema. Probabil a contat mult și faptul că oricine poate trăi o asemenea experiență (direct sau tangențial) și asta m-a ajutat să văd altfel anumite lucruri și să le înțeleg. Suntem atât de stresați și de obosiți, încât nu ne permitem luxul de a-i înțelege cu adevărat pe cei de lângă noi.

2015-07-11 20.10.58Unul dintre personajele care mi-au plăcut foarte mult a fost Stella: puternică, iubitoare, dispusă la sacricrificii și compromisuri făcute în numele iubirii. Ai reușit să redai foarte bine esența ei: femeie, iubită, mamă, dascăl și prietenă. 5 in 1! Ar fi fost Wonder Woman dacă nu ar fi existat… căderea ei, care a dus la schimbarea radicală. O bila albă de la mine pentru tine.

Despre Thomas ce să spun? Deși la prima vedere e personajul negativ, ai reușit să mă faci să-l plac, să înteleg că, deși are o mulțime de defecte, în realitate e doar un suflet chinuit, chinuit și învins de demoni, care din cauza slăbiciunii și a nesiguranței („Aveam lângă mine cea mai frumoasă femeie…”) a pierdut totul. M-a impresionat plăcut modul în care ai redat remușcările și regretele lui din „momentele de luciditate” și cel mai bine reiese din faptul că „Se considera un mare ticălos în viață și spera ca în zilele ce-i mai rămăseseră de trăit să i se provoace la fel de multă suferință, precum adusese el altora”. După părerea mea ai ales foarte bine numele lui. H. poate fi oricine și ce i s-a întâmplat lui i se poate întâmpla oricui. Oricare H. poate avea o familie frumoasă, o carieră în ascensiune, prieteni minunații precum Irene, Walter și Ana, și să considere că e ceva normal și că vor fi mereu lângă el…

Din păcate, la fel ca în viață, e nevoie de o tragedie ca să-ți dai seama ce ai pierdut și, uneori, e prea târziu. Cartea ta e o lectie de viață si morala ar fi „Bucură-te în fiecare clipa de ceea ce ai, pentru că rareori există o a doua șansă care să-ți permită să îndrepți greșelile”.

Am recomandat cartea și am simțit o bucurie foarte mare (de parca aș fi scris-o eu) atunci când mi s-a confirmat părerea: e foarte bună, o citești pe nerăsuflate și-ti atinge sufletul. O aștept cu nerăbdare pe următoarea, deși, nu vreau să te demoralizez, dar ai ridicat ștacheta foarte sus.(Asta trebuia să sune ca un compliment făcut din suflet. Nu știu dacă mi-a ieșit).

Elena R.

11145097_673223859479817_4569004526257582753_n“Vina” este un roman pe care l-am citit cu repeziciune, cu mare bucurie și plăcere. Am conviețuit preț de câteva zile, cu familia H., am râs, am plâns, m-am îndrăgostit și am iubit, alături de Stella și Tomas. Am admirat înțelepciunea Stellei, m-am atașat de Paul și-am adorat-o pe Clara. Irene și Walter mi-au fost martori tăcuți, ulterior Ana, la toate trăirile mele.

Vina face parte din noi, e un roman ce-și are rădăcinile, chiar în trăirile noastre. Oglindește în mod real pașii ce-i facem în viață. Dacă Tomas n-a știut să-și gestioneze fericirea, Paul este personajul care promite să nu dezmintă niciodată. Tomas este cel care își ”asumă” vina. Cu siguranță, voi recomanda prietenilor această lectura.

 

Oana C.

20150818_185046De ce mi-a extra-plăcut cartea Cameliei :

– pentru că respectă linia romanului clasic, pentru scriitura curată, nobilă;

– pentru că una dintre temele romanului este foarte actuală: alcoolismul – am văzut-o acum dintr-o altă perspectivă, a chinurilor celor care nu se pot opri indiferent de consecințe;

– pentru ca romanul “Vina” seamană perfect cu viata reală, uneori trenăm, stăm mult in aceeași stare și apoi trepidăm tot-înainte;

– pentru că în romanul de față am întâlnit descrise stări de care ne rușinam (gelozie, eșec, incapacitatea de a ierta) dar care ne sunt comune tuturor;

– pentru că personajul Ana este o minune de creație, daca aș putea aș lua-o acasă.

După terminarea cărții, mi-a rămas în minte și suflet ideea de a mă bucura de ce am și de a învăța sa păstrez.

Gelu C.

2015-05-19 00.24.52Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Pentru că îmi e teamă că nu spun cuvintele potrivite. Iar „Vina” Cameliei Cavadia mi-a plăcut enorm. Nu o spun de complezenţă şi pentru că o cunosc pe autoare, ci pentru că mi-a plăcut enorm. De când am aflat că va lansa o carte aşteptam momentul să o citesc. S-a invit ocazia în urmă cu o lună, cred, iar după ce am devorat prima parte, am lăsat-o deoparte, fiindu-mi teamă că unul dintre personajele preferate va dispărea. Însă, ca o adevărată maestră a scrisului, a încurcat iţele în aşa fel încât să nu te aştepţi nicio clipă la ce va urma. Şi când am fost pregătit să aflu ce urmează, am citit pe nerăsuflate partea a doua a cărţii. Şi din nou m-a luat prin surprindere şi m-a făcut să plâng. Şi parcă aşteptam ca până la finalul poveştii să se întâmple încă ceva. Pentru că era prea bine scrisă şi eroul principal îmi era parcă şi mai familiar… O poveste.

Andreea N.

Am început să citesc VINA într-o perioadă a vieții mele de transformarea a ființei….o perioadă de tranziție în care exersam zi de zi procesul iertării pentru toate soiurile de ,,vină,, pe care le-am confencționat cu grijă în anii de până acum…puțini sau mulți…nu știu…dar suficienți cât să aduni atâtea încât să simți într-o zi că e vremea să te oprești…

2015-05-01 09 19 52O zi aparent banală la prima vedere, ca oricare alta. Cu răsărit…oameni ce deschid ochii, intră în rolurile pe care și le-au ales, își pun hainele și măștile și o iau la goană în caruselul vieții, pentru ca seara să mai bifeze în agendă încă o zi care s-a scurs ….și cam atât, căci emoții, stări, bucurii, zâmbete, clipe rost, momente pline de frumos, pe acestea să le amâne pentru o ALTĂ ZI. Una…fără să știe nici ei care. Adorm cu o bucată din ei mai puțin și se învelesc cu propria singurătate sau VINĂ.

Într-o oarecare zi, alta decât una care să arate ca cea descrisă mai sus, am ales să nu mai intru în jocul acesta al vieții. Am rămas în pat și am deschis o carte. Nu una la întâmplare, ci tocmai una ce lega în patru litere ceea ce simțeam eu poate…dar nu reușeam să deslușesc sau de ce nu, îmi era frică să rostesc…

11927441_1718872485014098_3904800698900787158_oAm primit-o cu câteva săptămâni în urmă (am câștigat-o la un concurs), însă nu avusesem curajul să o deschid. Cred că simțeam într-un fel că mă pune față în față cu mine. Că mă provoacă la ceva ce nu știam dacă sunt în stare să finalizez. Am deschis cartea cu grijă, să nu trezesc personajele, poveștile, cuvintele, stările.

Am sorbit fiecare cuvânt cu sete, parcă îmi potelea setea de viață pe care o pierdusem cândva, pe drum. O zi mi-am petrecut-o cu Tomas H. Și parcă ne știam de-o viață. Călătoria lui și a mea alături de el a fost de fapt un drum către interior pe care l-am făcut eu și pe care l-am amânat. Ne-am ținut de mână și am făcut propria călătorie. Fiecare în modul lui. Am trecut prin stări și emoții unice…de fapt mi-am scos la iveală ceea ce am îngropat de mult. Am râs, am plâns, am închis uneori cartea pentru a da voie cuvintelor să se așeze cuminți…am uitat să respir și am învățat din nou să o fac. Încet…în ritmul și în tonul cărții. Am decojit frumosul și mi l-am pus într-o stare permanentă de bine care s-a imprimat în mine odată cu ultimul cuvânt.

Mi-a plăcut atât de mult Vina încât nu știu cum aș fi fost eu astăzi dacă nu aș fi citit-o.

Am conștientizat odată cu lectura Vinei că starea de care fugim ne va găsi ea într-o zi…sub forma unui om, unei întâmplări sau a unei cărți…

11260715_962593153761670_5168271169080858848_nOltean Nicoleta

Vă mulțumesc pentru această carte. Îmi doream să citesc o astfel de carte. Multă emoție. De mult nu am mai închis o carte cu ochii în lacrimi.

 

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

FOLLOW ME HERE!