Cînd spui Dan Negru spui sute de emisiuni în direct sau înregistrate, moderate sau prezentate în cel mai autentic mod. Pentru că Dan Negru e genul de om care pune tot sufletul în ceea ce face și se așează în genunchi, arată cu degetul, aclamă și aplaudă în cel mai original fel, felul său de a fi. Puțini sînt însă telespectatorii care știu că înainte de a intra în televiziune, Dan Negru a început o relație frumoasă cu cărțile, încă din perioada studenției, cînd a fost librar și a citit aproape tot ce i-a picat în mînă. Relația s-a dovedit a fi una trainică, una ce continuă și astăzi, o deprindere pe care vrea s-o ducă mai departe prin copiii săi, cărora le pune la dispoziție o impresionantă bibliotecă, chiar sub nasul lor.
Ai scris o carte, “Amintiri in alb si Negru”, la a cărei lansare era cît pe ce să nu ajungi. De ce anume te-ai temut la lansarea cărții?
D.N: De ridicol. Nu mă simt confortabil într-o lume căreia nu-i aparțin.
Lucrezi la vreun proiect nou in ceea ce priveste cartile?
D.N: In viitorul apropiat, nu. Dar mă gândesc să-mi scriu întâlnirile pe care le-am avut cu oameni memorabili, ca să nu le uit. Uite, am o multime de amintiri cu Jean Constantin sau Dan Spătaru sau Mădălina Manole.
Înainte să lucrezi în televiziune, ai fost librar în Timișoara. Cum a fost perioada aceea pentru tine?
D.N: Plină de liniște și de neliniște în același timp. Doar aveam 18 ani!
Cît de mult citeai atunci?
D.N: Era singura relaxare, asta m-a salvat probabil. Citeam mult și uneori haotic.
Care sînt scriitorii de care te-ai îndrăgostit atunci?
D.N: I-am descoperit pe mulți atunci. De la Salinger la Victor Hugo. De unii m-am îndrăgostit iremediabil. Cum ar fi Blaga sau Esenin.
Spuneai la un moment dat că deși te-ai întors la unele cărți citite pentru prima oară în perioada cînd lucrai la librărie, multe nu ți s-au mai părut la fel de frumoase? Cum îți explici?
D.N: E o vreme a cărților. Jules Verne la 40 de ani nu mai are parfumul de la 15. Cred că asta înseamna analfabetism. E târziu să te apuci să-l descoperi pe Nemo la 40 de ani.
Se poate spune că ai o slăbiciune pentru Gabriel Garcia Marquez. Cum s-a întîmplat apropierea și de ce ți-au plăcut cărțile lui?
D.N: Iubita mea de la 18 ani mi l-a “prezentat”. Încă nu era isteria Marquez în România și FB-ul cu citatele lui nu era inventat.
Îți place să vorbești cu prietenii despre cărți? Ai un partener pe care te bazezi pentru astfel de discuții?
D.N: Prietenul meu din copilarie, Toni, e partenerul meu de discutii. Anii ăștia am pus un pariu: care recitește mai repede poveștile blestemaților din Monte Casino. Am fost un mare fan. Am pierdut pariul.
Ce fel de cărți citești în general? Cum îți alegi cărțile pe care le citești?
D.N: Le aleg și le citesc în funcție de starea în care sunt. Vacanță, nervos, liniștit… Așa am făcut mereu.
10. Care au fost oamenii care ți-au influențat ție lecturile?
D.N: Tata și profesorul de română. Am avut de mic o bibliotecă uriașă în casă, la Timișoara. Ai mei au adunat în ea câteva sute de cărti și eu am continuat să o umplu.
Haruki Murakami spunea: „Dacă citești doar cărți pe care le citesc ceilalți, vei gândi doar precum ceilalți.” Tu încerci și cărți despre care nu ai auzit absolut nimic?
D.N: Nu. Recunosc. Nu am timp să citesc cărțile mari ale lumii, de ce m-aș pierde în întâmplări neinteresante?
D.N: In ultimii ani citesc doar cărți apărute la edituri mari, consacrate. E măcar o sită prin care se cerne talentul.
E un scriitor contemporan pe care-l admiri din tot sufletul? De ce?
D.N: Imi place Sofi Oksanen, o finlandeză care scrie altfel.
Ce carte citești acum?
D.N: “News Flash”, e o carte despre jurnalism, fără legătură cu beletristica.
Ce carte ai recomanda oricui, cu ochii închiși, fără să stai pe gînduri?
D.N: Epistola pentru Corinteni a Sfântului Apostol Pavel. Am descoperit cărțile mari ale lumii, religioase, în ultimii ani. Din beletristica, „De veghe in lanul de secara” a lui Salinger.
Spuneai undeva că o sa-ți tii copiii departe de TV și de show-bizz, pe care le găsești nocive. Te-ai gîndit cum o să-i apropii de cărți?
D.N: În primul rând fizic. Am o bibliotecă mare în living. Așa am început eu…