Când am citit prima dată coperta de final a cărții ”Analfabeta care știa să socotească”, de la Editura Trei am întrezărit o promisiune de umor. Dar nu orice fel de umor, ci din acela foarte fin, un pic cinic, ușor ironic și pe măsură de savuros. Scria cam așa: ”Este povestea unei fete care a încercat să-și schimbe viitorul, sfârșind prin a produce tulburări majore la nivel mondial. Nombeko Mayeki – din Africa de Sud – fuge de cel mai nemilos serviciu secret internațional împreună cu trei surori chinezoaice, doi frați gemeni care sunt, oficial, aceeași persoană și un fermier bătrân. Iar soarta Regelui Suediei – și a lumii – stă pe umerii ei”. Am știut instantaneu că o să le plac. Și pe carte și pe Nombeko.
Și pentru a mai adăuga niște informații care evident sporesc în mintea cititorului lipsa de logică despre cum s-ar putea întâlni aceste aspecte la nivel real, spațial, geografic sau uman, aș adăuga: pentru ca la mijloc stă și profesia de început a lui Nombeko – curățătoare de latrine în Soweto unde, după cum spune autorul Jonas Jonasson, ”erau mulți oameni care aveau două ocupații principale: să moară cu zile și să își ia adio de la cei ce tocmai o făcuseră”.
Neafectată nici de faptul că mama ei s-a decis ca, din cele două preocupări, să o aleagă destul de repede pe prima, pe când fetița avea 10 ani, și nici de faptul că nu și-a cunoscut tatăl, acesta plecând practic la ”douăzeci de minute după fecundație”, ea ajunge să aibă de-a face cu lucruri despre care nici nu își imaginează la început, dar către care o conduc câteva date native: curiozitatea, o minte sclipitoare și iubitoare de calcule și pasiunea pentru cărți. În plus, povestea mai are câteva personaje, necuvântătoare ce-i drept, și deci oarecum secundare, dar cu un rol semnificativ aș zice, în curgerea faptelor. Printre ele – o bombă atomică nedeclarată, care călătorește incognito sub formă de carne de antilopă și care are propriile aventuri: trece prin diverse accidente, ia și foc puțin, e zdruncinată, furată, scapată și cu siguranță te face să te întrebi cum Dumnezeu de nu exploadează! A, și să nu uit de niște artefacte de pe timpul Dinastiei Han, fabricate cu mare măiestrie de chinezoicele un pic cam aiurite, dar pline de intenții bune. Și în toată această nebunie, Nombeko își găsește și o nouă țară dar și iubirea, în persoana cuiva care nu există… în acte.
Clar, în acest moment lucrurile par să se complice neverosimil. Dar, vă spun, au un farmec incredibil și fără îndoială, promisiunea întrezărită a fost pe de-a întregul îndeplinită. Pe măsură ce intrați în poveste lucrurile au o desfășurare pe cât de amuzantă, pe atât de firească. Până și titlurile capitolelor sunt savuroase, dar vi-l dezvălui doar pe primul: ”Despre o fetiță care locuia într-o colibă și despre bărbatul care, după ce a murit, a ajutat-o să scape de acolo”.
În plus, cu o lejeritate scriitoricească desăvârșită și o finețe de parcă vrea să te facă să nu îl iei prea mult în serios, scriitorul presară opinii și descrie evenimente politico-administrative la nivel mondial, începând din anii `60, pe fondul cărora Nombeko își împlinește călătoria.
Fapt și mai suprinzător pentru mine, care am intrat în contact cu scriitorii nordici doar prin zona unor thrillere serioase mai noir din aceeași colecție Fiction Connection, a fost să constat că și Jonas Jonasson este suedez, un jurnalist care s-a decis să înceapă o nouă viață și a devenit scriitor. Despre a cărui poveste voi scrie tot aici, pe ”Cărți cu suflet” în curând. Până atunci mi-am propus să citesc și prima sa carte, ”Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut”.
Va fi o deosebită plăcere 🙂
Adela Marinescu
