Pe Diana Cavallioti o vedeti in fiecare seara de joi, la ProTV, in serialul “O saptamina nebuna”, dar si pe scena marilor teatre bucurestene unde ne invita in numar cit mai mare sa o vedem si sa ne bucuram de piese, de intilnirile magice cu atmosfera intima si catifelata a replicilor spuse de actori din suflet, cu suflet. Pina atunci, va invit sa cititi o discutie despre teatru, carti, timp liber, scriitori si oameni.
Cum te-ai simtit la filmarile pentru “O saptamina nebuna”?
D.C: A fost cea mai frumoasa vacanta de vara, petrecuta cu oameni absolut minunati lucrand la un proiect de care m-am indragostit instantaneu.
Ce ti-a placut cel mai mult la filmari?
D.C: Cred ca as avea o lista mult prea lunga si nu as sti ce sa aleg. Dar cred ca intotdeauna lucrurile bune vin de la oameni si nu as putea niciodata sa pun ceva inaintea echipei absolut senzationale cu care am lucrat. Pura fericire sa lucrezi cu atatia oameni senzationali intr-un singur proiect.
Ce ti s-a parut cel mai greu?
D.C: Nimic. Nu glumesc. Termenul “greu” nu se potriveste absolut deloc cu perioada filmarilor la “O saptamana nebuna” . Ok , poate a fost greu cateodata sa ma opresc din ras cand Dragos (Dragos Buliga, regizorul serialului) incerca sa dea actiune… Dar nu cred ca se pune, nu?
In ce proiecte mai esti implicata?
D.C: Teatru! Teatru bun. Piese de teatru la care va invit sa veniti pentru ca toate au cate o farama de minune, pe care poti sa o zaresti sau nu. Dar cred in proiectele mele si toate au o bucatica din sufletul meu si nu pot sa nu va chem cu toata inima.
Care rol din piesele in care jociti se pare cel mai potrivit cu tine, cu latura ta artistica? Care e cel care te provoaca cel mai mult?
D.C: Din orice imi fac o provocare, pentru ca nu pot supravietui fara. Sunt genul de om care se plictiseste destul de repede, iar cand ma plictisesc e un fel de moarte clinica. Asa ca am gasit in toate rolurile cu care m-am intalnit “un ceva” oricat de mic, care sa ma incite si care sa ma provoace. Si daca nu si nu… Provoc eu. Si provoc bine.
Stiu ca timpul liber iti place sa-l petreci in aer liber. Obisnuiesti sa citesti in parc pe banca, sau pe pajiste?
D.C: In parc nu pot citi, bancile nu sunt deloc comode. Pe pajiste nu am incercat dar suna bine. Cumva cititul si natura imi satisfac aceeasi nevoie de evadare. Cred ca le combin destul de rar. Atunci cand ajung sa ma deconectez total, cand petrec destul de mult timp in acealasi loc, pot deschide si o carte sub un pom.
Ce te destinde cel mai mult?
D.C: Linistea celorlalti. Momentele cand pot sa imi aud clar gandurile mele.
Ai un gen literarpreferat?
D.C: Ador fictiunea. Tot ce ar putea fi, tot ce am putea fi.
Care sint autorii tai de suflet?
D.C: Am sa ii spun pe primii trei care imi vin in minte. Atlfel nu as putea sa fac nici macar un top. Sunt multi. Fiecare cu minunea lui. J Albert Camus, Philip Roth, Hermann Hesse.
Care este personajul care te-a impresionat cel mai mult, alaturi de care ai trait cel mai intens actiunea unei carti?
D.C: Din nou, sunt atatia… Il aleg pe Jack din ultima carte citita: “Gradina de ciment” de Ian McEwan.
Care este romanul de dragoste care ti-a placut cel mai mult?
D.C: Pana acum nimic mai puternic pentru mine, decat “La rascruce de vanturi”, Emily Bronte.
Ce-ti place cel mai mult sa faci atunci cind nu lucrezi?
D.C: Daca nu pot pleca departe in paduri, munti, la mare sau doar la mare departare, imi place sa stau in curticica. Imi place sa stau si sa ma gandesc, doar sa fiu afara sub cerul liber.
Scriitorul roman pe care l-ai recomanda tuturor este…
D.C: Mircea Eliade .
Cum alegi o carte din librarie? In conditiile in care acum avem acces la toti scriitorii lumii si cei clasici si cei contemporani, uneori alegerea unei carti pare o misiune imposibila. Cum sa faci sa te bucuri de tot ceea ce e vechi si e nou deopotriva?
D.C: Chiar este o misiune imposibila. Si daca nu cumva ma duc sa cumpar o carte care mi-a fost recomandata, si intru in urma unui impuls(ceea ce se intampla de cele mai multe ori), am doua variante: aleg un autor de care imi e dor sau incerc pur si simplu un titlu care incearca sa imi spuna ceva.
Cit de des cumperi carti si cum procedezi? Te duci in librarii sau obisnuiesti sa comanzi si pe internet?
D.C: Imi place sa merg in librarii. Sunt mare fan cumparaturi pe internet, insa cand vine vorba de carti, imi place sa le vad sa le simt sa citesc cateva randuri inainte de a cumpara. Motiv pentru care inca nu pot trece la metode electronice de a citi carti. Imi plac literele tiparite.
Care sint vacantele tale preferate? Esti mai degraba genul activ (iti place sa umbli, sa mergi mult pe jos) sau in vacante vrei sa te odihnesti, sa stai la soare, sa citesti?
D.C: Nu am nici un fel de reguli nici macar in ceea ce priveste preferintele. Fac ce am chef. Pot sa merg la munte si sa nu vreau sa ajung nicaieri pe nici un varf, pur si simplu sa ma opresc intr-un loc care imi place si sa ma bucur de moment. IN vacante imi place sa fac exact ce am chef. J
Cum ti se par vremurile pe care le traim acum (stiu ca e o intrebare poate prea generala, dar ma intereseaza sa stiu cum te raportezi la lucrurile importante din jurul tau)?
D.C: Cred ca fiecare dintre noi isi face un concept din viata si vede lucrurile in consecinta. Vremurile pe care le traim, sunt legate direct de ceea ce alegem noi sa traim. Aud atat de des ce 
vremuri grele sunt, incat ma intreb cu ce drept se spune asta. Nimic nu e perfect si nici nu poate fi vreodata, e o cursa nebuna de a prinde himere. Traim vremuri in care observ ca exista mult timp pentru a ne plange si mai putin pentru a trai. Exista mai mult timp pentru a acuza decat pentru a ierta. Si cred ca se intampla asta pentru ca nu suntem constienti cat de putin avem de fapt de trait. Eu cred ca asta este timpul meu si vreau sa ma bucur de el si sa bucur pe cei din jurul meu. Mi se pare destul de simplu.
Ce crezi ca a cistigat si ce crezi ca a pierdut omenirea in ultimul timp?
D.C: Nu stiu ce a avut ca sa pot spune ce a pierdut. Vad insa ce se pierde, acum, cu fiecare zi care trece. Se pierde bunatate si intelegere. Si cred ca se castiga multa informatie si mult timp pentru a putea, tocmai, sa devenim mai buni si mai atenti cu cei de langa noi, cuvantatori sau necuvantatori.
Foto: Sorina Andreica
