Ii iubesc pe cei care știu să spună mulțumesc!
Pe cât e de ușor să spui mulțumesc, pe atât e de ușor să n-o faci. Să uiți pur și simplu. Să-ți scape din vedere, să-ți iasă din calcul. Pur și simplu pentru că nu ai timp să te gândești la asta, ai multe altele de făcut, cum ar fi să mergi mai departe.
Eu una îi iubesc pe oamenii care știu să spună MULȚUMESC. Pe cei care nu uită, care-și fac timp să privească înapoi și să vadă că fără unii, alții nu ar fi ajuns acolo unde sunt, care nu cred că li se cuvine.
Tocmai de aceea am fost foarte fericită să particip aseară la petrecea lui Radu F. Constantinescu ce nu a avut alt scop decât acela de a mulțumi. Cititorilor, prietenilor, celor care l-au susținut, care au fost alături de el și la bine și la greu, celor care i-au cumpărat cartea (cărțile, în general), cei care-i citesc blogul, prietenilor vechi și celor virtuali. N-a vândut nimic, n-a vrut să convingă pe nimeni să cumpere ceva, n-a încercat să influențeze nicio putere de decizie, ci doar să mulțumească. Iar asta mi s-a părut nu doar frumos, ci extraordinar. Pentru că, așa cum spuneam la început, pe cât e de ușor să mulțumești, pe atât de ușor e să n-o faci.
Iți mulțumesc și eu, Radu! Pentru tot!
