Iuliana Panache despre “carti cu suflet” si cartile ei preferate
“Sunt convinsa ca fiecare carte are suflet. Carti cu suflet nu este numai un fel de a spune, o figura de stil, o metafora, un site, o pagina de facebook sau cum vreti sa o numiti. Cartile chiar au suflet, au viata in ele. Cred cu tarie acest lucru. De fapt, fiecare carte devinde din ce in mai insufletita cu cat este mai de multi citita. Si asta pentru ca o bucatica din sufletul fiecaruia dintre noi ramane acolo intre paginile ei. Asa, bucatica cu bucatita, sufletul unei carti prinde contur, iar cartea prinde viata. De cate ori nu ne-am zis dupa ce am terminat o carte ca ne-a ramas sufletul acolo?!
Ca si oamenii, cartile au varstele lor. Sunt carti ale copilariei, carti ale adolescentei, carti al caror inteles il descifram abia la maturitate. Eu am carti pe care le-am savurat in adolescenta si pe care, poate de dragul acelor vremuri, le recitesc in vacantele de vara. Numai in vacantele de vara. Nu stiu de ce numai atunci. Ba cred ca stiu. O explicatie ar putea fi ca le-am citit pe vremea cand eram acasa la mama J, in Constanta – orasul in care m-am nascut si am locuit pana la 18 ani si de care imi este constant teribil de dor; intr-un fel sau altul, le recitesc mereu tot la un mal de mare, indiferent care este marea pe plajele careia aterizez in concediile de vara. O explicatie mai aproape de realitate ar fi, desigur, ca numai atunci am timp de ele. Dati-mi voie, insa, sa aleg prima varianta. Ma face sa ma simt cu sufletul (mai) impacat. Sa va zic si care sunt cartie acelea? Va zic, ca nu-i big deal: Moulin Rouge (de Pierre la Mure), Panza de paianjen (de Cella Serghi) si Adam si Eva (de Liviu Rebreanu).
Pe acestea le-am citit si recitit. Si recitit. Si, de fiecare data altfel, dar ceva din sufletul meu a ramane mereu acolo. Cartile pe care le-am deschis pana la varsta asta sunt multe. Pe unele le-am inchis repede. Pe altele le-am abandonat dupa primele pagini. Pe cele mai multe dintre ele le-am citit pana la capat. Si tot as mai avea ceva suflet de dat. As putea sa zic, nu-i asa?I – ca sunt om cu suflet mare daca, dupa atatea carti, tot mai am de dat J Dar, de fapt, am citit putin; foarte putin. De aceea mai e atata loc pentru carti!
Si, da, mi-am propus sa termin repede cele doua carti incepute de anul trecut si lasate pe noptiera. Cand le termin, le pun pe raftul Cartilor cu suflet si vi le imprumut si voua. Din tot sufletul!”
