Cred că are cele mai interesante titluri de carte pe care le-am descoperit în ultimul timp. Și cele mai hilare. ”Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut” și ”Analfabeta care știa să socotească”, ambele apărute la Editura Trei.
(Credit foto: GEOFF PUGH/The Telegraph)
Cea de a doua a fost primul meu contact cu scriitorul suedez Jonas Jonasson (în fond și numele te pune pe gânduri, nu?). I-am savurat din plin umorul și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am propus trei lucruri:
- Să scriu despre ea. Și am făcut-o aici.
- Să aflu mai multe despre autor
- Să o citesc și pe prima, cea cu bărbatul
În al doilea demers am pornit cu ideea că un om cu asemenea umor trebuie că nu ia viața atât de în tragic și cu siguranță se amuză de o mulțime de lucruri care îl înconjoară. Și prin urmare că este un om fericit. Sau cel puțin mai fericit decât alții, nemaipunând la socoteală că nu pare atât de afectat de clima din țara lui. Însă povestea lui nu este atât de veselă, din contră poate face subiectul unui roman în sine, unul despre viață, despre alegeri și despre nevoia acută de a fi iubit.
Dar să o luăm cu începutul. Sau mai bine zis cu sfârșitul, și anume cu cărțile lui, că datorită lor a devenit azi atât de cunoscut, spunând printre altele că i-a luat 47 de ani să scrie. ”Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut” este primul său roman, publicat în 2009. Pe scurt, povestea sună așa: Allan Karlsson împlineşte 100 de ani, iar cei din azilul de bătrâni unde locuiește pun la cale o petrecere. Dar cum lui nu-i plac deloc evenimentele acestea aniversare, sare pe fereastră și pleacă în lume. Ce se întâmplă mai departe, rămâne și pentru mine să descopăr.
Însă autorul spune despre carte că este “inteligentă și foarte supidă”. Se pare că e o combinație bună, întrucât în 2010 a devenit cea mai vândută carte din Suedia, apoi a fost publicată în 42 de țări și s-a vândut în 8 milioane de copii în toată lumea. În 2013 ea a fost transformată într-un film, de asemenea de succes.
La fel de apreciată a devenit și a doua carte, din 2013, ”Analfabeta care știa să socotească” (The Girl Who Saved the King of Sweden) pe care o descrie ca fiind ”la fel ca și prima, dar diferită” și care de asemenea va fi transpusă într-un film, iar cea de a treia carte ”Hitman Anders and the Meaning of It All” a fost publicată anul acesta în Suedia, pe 23 septembrie.
Jonas s-a născut în orașul Växjö, în sudul Suediei, în 1961. A început să scrie datorită meseriei de jurnalist, pentru mai multe ziare. Este cel mai tânăr din cei trei frați, mama lui a fost asistentă medicală, iar tatăl șofer pe ambulanță. Încă din facultate, unde a studiat limbile suedeză și spaniolă a început să lucreze pentru Expressen, cel mai mare cotidian suedez, mai mult datorită pasiunii sale pentru scris. A rămas aici cu normă întreagă după terminarea studiilor. În 1994, când cel mai probabil, după cum spune el, ar fi urmat să primească o promovare către o poziție de top, s-a decis să își dea demisia. “A fost prima dată când am sărit pe geam”, asemenea personajului său, Allan, a declarat el într-un interviu pentru The Telegraph. “Nu știam ce vreau să fac, ci doar că vreau o altfel de viață”.
A devenit consultant media, având propria sa companie, și, la un an după, s-a alăturat postului comercial TV4 ca producător. În câțiva ani afacerea sa avea peste 100 de angajați.
“Munceam 7 zile pe săptămână, cel puțin 16 ore pe zi. Deși din când în când aveam câte o prietenă, eram practic căsătorit cu munca mea. Cumva, în acest timp, scriam ocazional pagini din cartea mea. Asta mă ajuta să fac față stresului”. La sfârșitul anului 2003 a suferit două operații la coloană și spune că se simțea destul de dărâmat. Într-o zi, inima a început să îi bată atât de tare încât s-a speriat, crezând că va face un infarct. A mers la medic și a aflat două lucruri: că nu este inima ci a făcut un atac de panică și că urma, în ritmul ăsta, să fie omorât de stres. Așa că a încetat munca, iar doctorul i-a spus că își va reveni în câteva luni. De fapt i-au trebuit câțiva ani. ”Am luat antidepresive, am urmat ședințe de terapie, dar în primele luni trăiam stări puternice de anxietate și epuizare, de abia mă puteam duce până la bucătărie. Atunci am știut că trebuie să schimb ceva cu și în viața mea”, a declarat el în același interviu. În 2005 s-a mutat pe coasta de sud a Suediei, împreună cu pisica lui, Molotov.
“Mi-am vândut compania pe 10 milioane de lire sterline și a fost o ușurare să nu mă mai simt responsabil pentru atât de mulți oameni. Asta mi-a dat o libertate enormă”. Și după doi ani de trăit pe cont propriu, a început să se simtă mai bine.
”Am fost căsătorit cu slujba mea, deși ar fi fost mai bine să mă fi căsătorit cu o femeie”, adaugă el, povestind că s-a gândit că totuși cine l-ar fi luat de bărbat la 44 de ani, într-un loc așa izolat? Așa că cea mai bună soluție i s-a părut să intre pe un site de matrimoniale unde a cunoscut o doamnă norvegiancă de 40 de ani. Prima oară s-au întâlnit în aeroportul din Stockholm și a doua oară la el acasă unde ea a și rămas. Acum își dă seama că totul s-a petrecut mult prea repede. Dar, adaugă Jonas, “eram disperat să fiu iubit. Ea a spus că mă iubește și am vrut să o cred. A rămas însărcinată la câteva luni și ne-am căsătorit în februarie 2007.”
Până să se nască fiul său, căsătoria era deja cu probleme. Cei doi și-au propus să se mute într-o altă casă, pentru un nou început, dar acest lucru nu a ajutat. Așa că au divorțat și el a primit custodia copilului.
În 2010, simțindu-se înfrânt mai ales după ”tragicul divorț”, cum spune el, s-a retras într-o zonă foarte liniștită – pe insula Gotland, împreună cu fiul său și unde locuiește și în prezent. Aici crește pui de găină pe care îi tratează ca pe membrii familiei sale.
”Mi-am dorit prea mult să fiu căsătorit… Însă rezultatul este un copil minunant, care este totul pentru mine așa că nu regret cum au decurs lucrurile”. El a explicat faptul că de atunci a început serios să scrie și acest lucru l-a ajutat enorm să își vindece rănile. Când a terminat, a trimis manuscrisul la șase edituri suedeze. Cinci dintre ele l-au refuzat, dar a șasea l-a anunțat că vor să publice cartea.
I-a trebuit multă vreme să se poată bucura cu adevărat de succesul romanelor sale și între timp a cunoscut-o pe Marie, jurnalistă, care a devenit noua sa parteneră. ”Locuim împreună și sperăm să avem un copil. Acum simt că încep să am din nou încredere”, încheie Jonasson.
Adela Marinescu
Sursă articol:
