Ce am in comun cu Daria Dontova?

Dragii mei,

Cu puțin timp în urmă, m-am documentat despre scriitoarea din Rusia Daria Donțova și am aflat foarte multe lucruri interesante despre viața și munca ei, pe care e păcat să nu vi le împărtășesc și vouă.

Ca de obicei, vreau sa precizez faptul că toate lucrurile despre care scriu aici, pe acest blog sînt trecute prin filtrul meu de cititoare. În această calitate scriu de fiecare dată. Blogul meu, cărți cu suflet, este creat ca o comunitate a celor cărora le place să citească și cărora le place să împărtășească, la rîndul lor, din bucuria lecturii. Practic, intermediem relația dintre scriitor și cititor. Cărțile sînt scrise pentru a ajunge la oameni și întotdeauna între o carte scrisă și una citită se produce un transfer de gînduri, de senzații, de idei. E ca o atingere magică între suflete, dacă vreți, la care participă în egală măsură scriitorul și cititorul. Sînt unele cărți cu al căror gust rămîi mult timp după ce le-ai terminat de citit. Cărți care te-au fermecat cîndva și care numai gîndindu-te la ele, te întorc în timp și te bucură din nou și din nou. Așa cum mi s-a întîmplat mie cu aproape toate cărțile scriitorilor ruși care mi-au fascinat pur și simplu adolescența si tinerețea.

Cu ceva timp în urmă mi-am propus să scriu un articol pentru blog despre literatura rusă și abia atunci mi-am dat seama că știu extrem de puține lucruri despre cea contemporană. Mă bucur foarte mult că editura ALL, prin cărțile apărute la editura ALLFA, aduce aproape de noi scriitorii cei mai iubiți ai momentului din Rusia și că avem astfel acces la ceea ce înseamnă literatura rusă în ziua de azi.

Dragele Ana Androne si Iulia Burtea de la editura ALL mi-au propus la un moment dat să vorbesc la un eveniment despre scriitoare Daria Donțova. Nu s-a mai întâmplat acest lucru în cele din urmă, însă nu asta e important, ci faptul că s-au gîndit la mine pe motiv că între noi două ar exista oarece asemănări: la optimism, la spirit, la plăcerea de a vorbi despre lucrurile care-mi plac.

Acest lucru m-a făcut curioasă să aflu cît mai multe lucruri despre scriitoarea din Rusia, să văd dacă mă asemăn cu dumneaei sau nu. Așa am aflat că Daria Donțova a început să scrie în 1995, pe cînd avea 43 de ani. Dacă e să păstrăm proporțiile, desigur, aceasta ar fi prima asemănare între mine și ea, pentru că și eu m-am apucat relativ tîrziu să scriu pe blog, cam în jurul aceleiași vîrste. Nu e chiar un punct comun veritabil, dar dacă mi-a intrat în cap că mă asemăn cu rusoaica Daria Donțova, am zis ca trebuie să încep de undeva!E o asemănare puțin forțată, dar vă asigur că pe măsură ce am aflat lucruri despre ea, am ajuns ca concluzia că avem într-adevăr cîteva puncte comune importante.

Daria Donțova a început să scrie romane polițiste pe patul de spital, cînd a fost diagnosticată cu cancer de sân în faza a patra

Dariei Donțova are o poveste de viață care ar putea fi oricînd ecranizată sau adunată într-u roman. A început să scrie romane polițiste pe patul de spital, în septembrie 1998 cînd a fost diagnosticată cu cancer de sîn în faza a patra, cu metastaze la nivelul mai multor organe interne. Deşi medicii o anunţaseră că va mai trăi doar trei sau patru luni, Daria a învins boala şi chiar a scris primul său roman poliţist, Krutyenasledinski, în timp ce se afla internată în spital, în convalescenţă, după o serie de trei operaţii. Scriitoarea declară că această carte este cea care a ajutat-o să meargă mai departe.

După ce a depășit această mare cumpănă din viața ei, Daria a devenit extrem de implicată în lupta socială împotriva cancerului de sân, participă la conferinţe şi proiecte ce sprijină femeile care se confruntă cu această afecţiune; se face remarcată prin numeroase apariţii în mediul TV şi online în acest sens.

Ce m-a impresionat la Daria Donțova?

Cînd află că mai are doar trei luni de trăit, Daria nu se lamentează și nici nu își acceptă senin destinul, ci, dimpotrivă, luptă, scrie, se exprimă pe ea și toată forța ei interioară prin scris, răsturnand chiar și cele mai nefaste progroze. În ciuda faptului că a trecut printr-o experiență de viață îngrozitoare, Daria Donțova nu și-a pierdut optimismul. Din contră, s-ar putea spune că această experință personală a ajutat-o să prețuiască și mai mult viața, fiecare minut al ei. I-am vizitat site-ul (care, apropo, e în limba rusă din care nu mai știu mai nimic – http://www.dontsova.ru/hall/ ) si din fiecare fotografie postată am simțit că mă întîmpină o persoană veselă, optimistă, iubitoare de viață, de animale, de gătit, de scris. Daria Dontova are un zîmbet molipsitor, un zîmbet sincer. Ea nu zîmbește ca la poza, ci zîmbește pentru că simte că are toate motivele să o facă. Iar lucrul acesta se vede.

Ei bine, da, iată un punct comun pe care îndrăznesc să spun că îl am cu scriitoarea Daria Donțova: OPTIMISMUL. Nu, Doamne ferește, n-am trecut prin astfel de drame, dar sînt multe momentele în care mă surprind plină de optimism, chiar și atunci cînd tot ceea ce se întîmplă în jurul meu încearcă să-mi demonstreze contrariul. Oamenii sînt obișnuiți cu mine veselă, cu gura pînă la urechi, iar uneori, e de ajuns să fiu doar serioasă, ca cineva să mă întreabe dacă am pățit ceva. N-am fost conștientă de faptul că în general sunt percepută ca o persoană veselă, pînă cînd nu mi-au spus cîteva persoane (destule daca stau să le număr) că eu sunt omul care zîmbește mereu. Dar ca să fiu foarte sinceră pînă la capăt, pe cît de ușor rîd, pe atît de ușor și plîng. Sunt foarte impresionabilă și una-două lăcrimez. Emoții, emoții, emoții. Cam astea sunt cuvintele cheie ale vieții mele. In fine, să revin! Odată ce-am lămurit asemănarea mea cu Daria la optimism, aș trece mai departe.

Dacă am reușit să traduc bine, Daria Donțova a scris o carte „Eu chiar vreau să trăiesc”, în care și-a deschis cu larghețe sufletul și a vorbit despre tot ceea ce a simțit cînd i s-a pus teribilul diagnostic, despre toate temerile ei din timpul tratatmentului. A dat detalii amănunțite cu privire la procedurile prin care a fost nevoită să treacă, a dat sfaturi practice legate de felul în care trebuie priviți toți pașii, astfel încît cei care se află – din nefericire – în situații similare să știe că pot trece învingători peste boală. A povestit în această carte despre un moment, de dinainte de operație, care a marcat-o foarte tare. Este vorba despre vizita unui porumbel care a intrat in camera ei de spital, chiar înainte de operație. Speriată de moarte, imaginea acelui porumbel a făcut-o să creadă că trebuie să aibă speranță. În această carte, Daria Donțova vorbește despre toate etapele prin care a trecut și ea la rîndul ei, despre cum te poți imprieteni cu peruca în momentul în care chimioterapia te lasă cheală, despre cum înveți să-ți iubești corpul după ce medicamentele hormonale tind să-ți modifice greutatea, dar mai ales, despre cum frica este înlocuită timid cu speranța și apoi cu certitudinea că totul va fi bine.„Eu chiar vreau să trăiesc “- este o carte despre cum pot reusi cei in situatii similare să depășească teama și să înceapă calea spre recuperare. “Nu am devenit imediat un luptator puternic, soldățelul de plumb, spune scriitoarea, ci totul a fost o luptă permanentă de a-mi învinge slăbiciunile și a le transforma în atuuri.”, a spus autoarea în repetate rînduri. Speranța ei cu această carte, a fost aceea de a fi alături de cei care trec printr-o situațe similară, de a fi un sprijin real pentru ei.

Ce poți învăța din povestea de viață a Dariei Donțova?

În primul rînd, că nici măcar cancerul nu stă în calea unui om atât de pozitiv și cu zvâc. Cărțile ei nu cosmetizează realitatea, ci ne confruntă cu scenarii familiare. Scriitoarea impregnează puternic povestile ei cu experiența personală și adaugă toate temerile și dorințele noastre ascunse. Femeie neîndemanatică la volan, stângace și cu reminiscențe dintr-o copilărie chinuită, toate acestea te fac să te întrebi, nu ești chiar tu sau una dintre prietenele tale?

Am povestit mai mult despre experiențele ei de viață pentru că am vrut ca înainte să scriu cîteva date biografice și puțin despre cărțile ei să se înțeleagă cît mai bine spiritul Dariei Donțova.

Daria Donțova s-a născut la Moscova, în 1952. A studiat jurnalismul la Universitatea Lomonosov. A predat franceză și germană pe care le vorbește fluent. Este căsătorită și este mamă a doi copii.

Așa cum scriam și mai sus, a început să scrie în 1995, pe cînd avea 43 de ani. Pînă la vîrsta pe care o are acum 62 de ani, a publicat peste 150 de romane polițiste. Asta însemnînd că în cei 19 ani în care a tot scris, a reușit sa publice în medie aproape 8 romane polițiste pe an. Asta daca ar fi să facem un calcul matematic. În ultimul timp, însă, scriitoarea reușește performanța de a scrie un roman pe lumă, o performanță incredibilă care ar face invidios pe oricine. Boris Akunin, un alt autor rus de romane politiste faimos a declarat în repetate rînduri la modul admirativ că îi invidiaza pur și simple ritmul de lucru.

Daria Donțova este nu numai o scriitoare deosebit de prolifică, ci și una extrem de populară în rîndul cititoarelor din Rusia. În 2003 și în 2007 a fost votată în topul celor mai importante 100 de personalități publice din Rusia, într-un clasament comandat de Kommersant, cotidian rusesc axat pe politică și afaceri.

De-a lungul carierei sale, Daria Donțova s-a ales cu multe supranume:

– Este numită ,,regina pulp fiction-ului a anilor 2000”;

– Fanii ei din Franta o numesc Madame San-Antonio, datorita personajelor si titlurilor amuzante.

– Iar editorii ei o numesc “primadona romanului politist ironic”.

– Atît ea, cît şi cititorii ei numesc romanele sale ,,pastile împotriva depresiei”;

După ce primul ei roman este resprins de la publicare pe motiv că femeile nu se pricep să scrie romane polițiște, Daria Donțova va intra în Cartea Recordurilor ca cel mai prolific scriitor rus de romane polițiste

In autobiografia ei « Insemnarile unei optimiste iesite din comun » (Notes Of a Crazy Optimist) povesteste cum i-a fost respins primul roman, scris in anii ’70, spunandu-i-se ca « femeile nu se pricep sa scrie romane politiste ».

Timpul a demonstrat însă contrariul!

În 2008 a fost propusa pentru Guinness Record Book datorita activitatii literare, ea reusind sa scrie 100 de romane in 10 ani. – în anul 2009 a intrat în Cartea Recordurilor ca cel mai prolific scriitor rus de romane poliţiste (aproximativ 100 de romane în 10 ani);

Camera Natională a Cărţii din Rusia a declarat-o lider de piaţă în prima jumătate a anului 2008, înregistrând recordul pentru cele mai multe exemplare de carte vândute (aproximativ patru milioane) şi cele mai multe titluri de carte în presă (68);

A vandut în Rusia peste 50 de milioane de carti, fiind una dintre cele mai iubite scriitoare din Rusia, unde romanele politiste sunt preferatele cititorilor in ultimii ani. Unele dintre romanele sale au fost ecranizate in seriale, care au devenit foarte populare, în Rusia. Daria Donțova este o scriitoare cu un stil smart si plin de umor, iar opera ei a fost distinsă cu numeroase premii literare.

În întreaga lume are vîndute peste 230 de milioane de exemplare din volumele sale.

Daria Donțova face parte din noul val al scriitoarelor actuale care au transformat piața editorială din Rusia într-una preponderent feminină, atît prin faptul că numărul cititoarelor este mai mare, cît și prin succesul de care se bucură scriitoarele. Daria Donțova face parte – alături de alte 3 scriitoare- din careul reginelor genului politist.

Donțova este autoarea a patru serii de scrieri poliţiste cu note predominante de umor şi ironie, scrise majoritar la persoana I, fiecare conturată în jurul unui detective diferit. Scrierile sale au un caracter hibrid. Preluînd modelul occidental, îl adaptează la spaţiul rus. Detectivii săi sunt plasaţi în mediul vibrant, haotic şi periculos al Rusiei postsovietice; Melanjul de umor şi acţiune este completat de studierea relaţiilor umane, al călătoriilor şi al consumerismului;

Scrierile sale nu se limitează doar la romane poliţiste, ea elaborează atât o autobiografie (Scrierile unui optimist nebun), cît şi o serie de cărţi de bucate.

Ei bine, iată că am mai descoperit un punct cu comun cu Daria Donțova. Amîndurora ne place să gătim. Iubesc această îndeletnicire. Aproape la fel de mult ca cititul! Dacă ar fi să găsesc și un defect în asta, ar fi acela că îmi place să gătesc mult, în cantități mari, adică. Cît pentru o familie italiană. Deși n-am așa ceva. Îmi place să fiu gazdă, să fac mîncare pentru familie, pentru prieteni, pentru orice om căruia îi place să mănînce. Îmi place mirosul căminului îmbibat de arome, de miresme de toate felurile. Îmi place cuptorul încins și furnalele pe foc. Și-mi plac sărbătorile cu mesele pline, încărcate. Pot hrăni lejer invitații de la toate mesele festive, oricîț de mulți s-ar aduna în jurul ei. Și garantez că rămîne mîncare și pentru pachet. Și pentru a doua zi. 🙂 În general, merg pe principiul mai bine să rămînă, decît să nu ajungă. Și cu asta, gata! Mă opresc aici! Se vede cît de mult îmi place mîncărica! (Și s-o fac și s-o mănînc! :))

Care sînt personajele care populează romanele Dariei?

Multe dintre romanele ei au personaje feminine aflate in plina criza existentiala, dar care devin niste detective iscusite, fara voia lor. Personajele feminine centrale provin din mediile instarite, dar anchetele pe contpropriu le poarta in mediile sarace din metropolele rusesti, in lumea interlopa si la periferia societatii. Lor li se alatura personaje secundare excentrice, pline de replici care starnesc rasul. Sarcasmul si umorul negru sunt doua atuuri ale personajelor.

Daria Dontova este prima scriitoare din Rusia ale carei detective activeaza pe cont propriu, fara sa faca parte dintr-o institutie. Pana ca ea sa impuna moda romanelor detective cu personaje feminine, scrise de o femeie, exista prejudecataca un personaj venind din zonele burgheze, prospere, un erau credibile in rolul unui detectiv, mai ales daca era niste excentrici. Incapand cu ea, romanele cu detectivi amatori le-au eclipsat pe cele in care acestia lucrau in cadrul Politiei.

Tensiune, suspans, locuri întunecate, personaje suspecte, situații-limită- stilul detektiv s-a inserat perfect în țesutul social bolșevist, alimentând nevoia publicului de a intra in culisele poveștilor. Nu e Sherlock Holmes, Marlow sau Poirot, e o eroină ce cunoaște natura umană și speculează până în cele mai mici detalii gustul pentru mister. Ea sparge canoanele stereotipiei de gen și confruntă cititorul cu o imagine în oglindă- aspecte ale vieții obișnuite, cotidiene în care cititorul se regăsește pe sine.

Turnura pe care o iau románele Dariei Dontova este una inédita din perspectiva rezolvarii cazurilor, iar umorul este ingredientul-cheie din romanele sale, de aceea este numita si “primadona romanului polițist ironic”.

Cum spuneam, este autoarea a patru serii de scrieri poliţiste cu note predominante de umor şi ironie, scrise majoritar la persoana I, fiecare conturată în jurul unui detective diferit;

Dragul meu ticălos este al treilea roman din seria celor care o au ca protagonistă pe Evlampia Romanova. Dragul meu ticălos a fost vîndută în peste 2 milioane de exemplare. Din seria romanelor care o au ca protagonistă pe Evlampia Romanova, au mai fost traduse în limba română – Manichiură pentru mort (Editura ALLFA 2012) și Poker cu rechinul (Editura ALLFA 2013)

Evlampia Romanova este o mare amatoare de romane polițiste. Ori de cîte ori viața îi oferă prilejul, nu ezită să devină detectivă de ocazie, rezolvînd cazuri care o aruncă în tot felul de situații care mai de care mai complicate, dar pe care, în cele din urmă reușește de fiecare dată să le rezolve. Dacă vreți, Evlampia Romanova este un fel de Jessica Fletcher din celebrul serial „Verdict: crimă”. Romanele ei sint feminine, atipice, asta nu înseamnă că nu pot fi citite cu la fel de mare bucurie și de bărbați.

„Poker cu rechinul”, „Manichiura pentru mort” si Dragul meu ticalos”, le puteti găsi, prin bunăvoința editurii ALLFA deja în librării. Vă pot spune ca de la suflet la suflet că vă veți îndrăgosti de personaj. Sper că v-am făcut curioși să-i citiți romanele, mai ales dacă sînteți iubitori ai genului polițist și sper să pățiți exact ca mine! Avînd în permanență în minte imaginea scriitoarei cu povestea ei de viață cu tot, altfel am înțeles și perceput unele pasaje din cărți. Scriitorul personaj – Daria – exprima și se exprimă pe sine prin personajele ei. Scriitorul sau omul, personajul sau persona, planurile se confundă, dar experiența de viață a Dariei alimentează povești savuroase și incitante.

Nu închei fără a spune că ar mai fi ceva în afară de optimism și plăcerea de a găti, pe care îl am în comun cu scriitoarea Daria Donțova: amîndurora ne plac cațeii. Ea are o groză de caței mici, care apar și în romanele ei, la fel cum și eu am avut toată viața animale. Acum am un bichon maltez dupa care sint realmente topita. Daria este pasionată de rasa canină Pug (sau Mopsiki) și are acasă patru astfel de exemplare. Acestora li se adaugă o pisică şi o broască ţestoasă. Asta îmi aduce aminte de perioada în care aveam și eu doi schnauzeri uriași, o pisică albastră de Rusia și un papagal.