Nicoleta Steluta Pandelea despre “Lorelei”, romanul de dragoste care i-a placut cel mai mult si care i-a adus in dar cartile “Viata incepe vineri” de Ioana Pârvulescu si “Debaraua cu simturi” de Ciprian Macesaru oferite de carticusuflet.ro si Libraria Bastilia
Am citit „Lorelei” a lui Ionel Teodoreanu demult, undeva pe la începutul clasei a noua şi instinctual tot ce mi-am dorit după acea lectură a fost să trăiesc o poveste de iubire întocmai ca cea dintre protagonişti-Luli şi Catul. Prima lor întâlnire în tren, atracţia instinctivă care se naşte între ei- ea potenţială scriitoare, el deja consacrat scriitor-, căutările frenetice întreprinse de bărbat prin Galaţi-ul cu tei înfloriţi spre a o găsi pe necunoscuta „fată cu cireşe”, mariajul lor plin de secrete, tăceri şi pasiuni şi mai ales scrisorile de dragoste, acele incredibil de soft şi de intense scrisori de dragoste pe care ai vrea să le scrii sau să-ţi fie scrise măcar odată în viaţă, toate aceste lucruri m-au făcut pur şi simplu să ador romanul lui Teodoreanu, să-l consider de atunci „cartea mea de suflet”. Ajunge doar să recitesc fugitiv câteva pasaje şi să resimt dorinţa aceea adolescentină de „îndrăgosteală” când ai merge la infinit prin ploaie dacă persoana iubită doar te ţine de mână şi când ai citi poezii la gura sobei cu oftat încântat deşi nu eşti în general fan al lirismului. Luli este construită minunat, fragilă şi în acelaşi timp puternică, femeie vulnerabilă şi totuşi independentă, iar Catul îl întruchipează pe bărbatul distrat şi distras, oscilant şi totuşi cu o veridicitate a sentimentelor rar întâlnită. Perechea pe care o fac e frumoasă tocmai pentru că fiecare îşi are propriile slăbiciuni şi imperfecţiuni, că traversează perioade de fericire absolută şi ulterior de criză, iar sfârşitul romanului, care contrazice toate regulile tipice happy end-ului, e unul care dezvăluie un principiu esenţial în orice relaţie interumană şi mai ales, în iubire : „spune lucrurilor pe nume la timp, altfel s-ar putea să regreţi”.
